When I get sad, I stop being sad, and be AWESOME instead. True story.
RSS

17 martie 2010

"Hey, God, it's me. WADAAP?"

Serialul meu preferat: How I met your mother. L-am văzut cap-coadă de doo ori [sau cel puţin episoadele apărute până în momentul de faţă], unele episoade de 3-4 ori, şi tot nu mă satur de el.
Povestea, ideile, replicile, toate sunt absolut geniale. Mai ales personajele, iubesc personajele.
Ted e Ted, băiatul ideal bla bla, l-aş lua acasă pe la 30 de ani. Lily şi Marshall sunt adorabili. Pe Barney l-aş viola în cel mai tiranic mod. Robin îmi aminteşte foarte foarte mult de o persoană.
Recomand. Nu peste mult timp, il voi revedea... iar.

9 martie 2010

Hai să întrebăm.

Numai mama omida şi poate nici ea în totalitate, ştie cât de mult urăsc întrebările de complezenţă. Nu le înţeleg rostul nici dacă îmi dai în cap cu "Rostul întrebărilor de complezenţă-cartea". De ce nu înţeleg? Pentru că nu ai ce să înţelegi. De ce să întrebi ceva numai ca să te afli în treabă? De ce să întrebi ceva, ştiind 200% sigur că răspunsul partenerului de conversaţie nu înfluenţează nici în cea mai mică măsură acţiunea pe care o urmează s-o faci? De ce să întrebi ceva când de fapt nici nu înteresează răspunsul? Crezi că te face să pari mai simpa? Dă-ţi foc că nu pari!
A da, şi tot la capitolul chestii care ar trebui interzise prin lege să fie spuse intră şi întrebările pe care ţi le pune un prost când nu vrei să mănânci ceva, vrei să faci sport, etc., gen: o dragă, ţii la siluetă/nu vrei să te îngraşi/eşti la cură? nono pe bune, labă tristă, uită-te la mine, scoate limba, dă-ţi un pumn în cap cât timp încă mai eşti cu limba pe-afară şi gândeşte-te [dacă nu îţi cer prea mult]: arăt eu a om disperat de greutate, care nu vrea să se îngraşe? ţi se pare ţie că mi se scurge slănina pe nas, urechi şi celalte orificii?

6 martie 2010

Mwahuaha


Iar eu sunt colerică:))

5 martie 2010

Legend...wait for it...DARY!

Am stat şi am cugetat profund... sau doar cugetat sau doar ceva profund. Nu asta contează. Ideea e că mi-am făcut un inventar d-ăla de realizări în viaţă pe care le-am făcut până acum. Ce-i drept nu e o listă chiar aşa lungă, dar are substanţă, iar eu sunt foarte mândră despre mine.

DIIING: am avut njdemii de vise care s-au adeverit, vise care s-au dovedit mai devreme sau mai târziu că aveau legătură cu ce urma să se întâmple. Eu sunt mai paranormală aşa de fel, de ce credeţi că mi se spune Ioana? Pentru cei care au o falsă impresie, numele meu nu este ăsta. Asta e doar o ceva... de alint de la adevăratul meu nume, Superioana. Dacă m-ar fi chemat Iuwuggdvsdgdv cine mi-ar spune pe tot numele? Nimeni. Nu e mai simplu Dgdv? Bineînţeles că e. Eu una aşa mi-aş spune în oglindă când mi-aş repeta în fiecare dimineaţă cât de minunată sunt [glumesc:)), nu aş face asta doar dimineaţa].

DIIING: am prins un peşte numai şi numai cu propriile mele mânuţe. Numele lui a fost Peste cel Imo- prenumele Peste cel, iar numele Imo. A fost vedetă d-aia are prenumele trecut înainte de nume. Şi se scrie 'Peste' cu 's' de la vacă, nu cu 'ş' de la şarpe; numele se trage de la faptul că de fiecare dată când îl scăpam pe jos se dădea cu capul de piciorul mesei. Ce să zic? avea un temperament mai depresiv. Oricum, a murit a do-a zi. Ştiu că pare aproape imposibil ca o persoană dulce şi suavă aşa ca mine să prindă o asemenea bestie acvatică, dar ce-i drept.. dacă eu nu posed aptitudinile necesare pentru o astfel de treabă murdară, atunci cine? pentru mai multe informaţii contactaţi-mă la numărul de telfon 07***2****:>. Convorbiri cu fanii după miezul nopţii, în pauza dintre yoga şi kamasutra cu perna.

DIIING: într-o seară am scris toate replicile din cel mai tare episod de desene animate din istoria desenelor animate. Şi astfel l-am învăţat pe de rost. Merit un val de aplauze pentru dedicare şi conştiinciozitate.

DIIING: Am trecut de nivelul 200 la mobsters. Şi asta e ceva mai de actualitate. De fapt sunt chiar nivelul 205... deci mai merit cel puţin încă un val de aplauze pentru ambiţie şi persistenţă.

Şi ar mai fi câte ceva, dar nu sunt demne de a fi menţionate. Dacă îmi mai amintesc ceva memorabil, completez.

4 martie 2010

And isn't it ironic?

E uimitor cum 3 cuvinte pot declanşa o asemenea revelaţie. Dar eu sunt eu, nimic nu mă mai surprinde la mine. Uitasem cât de şmecheră nu cu doi, nu cu trei, ci cu şapteş’doi de 'şm' sunt. Good to have me back.
O persoană foarte inteligentă şi foarte importantă pentru mine mi-a spus odată că interesul investit de tine în ceva este invers proporţional cu interesul investit de alţii în acel ceva. Aceeaşi persoană minunată m-a uimit şi când mi-a zis că dacă îşi impune să simtă ceva, simte şi dacă vrea să creadă ceva, crede. Şi nu numai că mi-a zis, dar mi-a şi arătat asta. Şi nu cred că mai e necesar să precizez că acea persoană sublimă sunt eu.