Haideţi să vă povestesc ceva. Acum mult timp l-am cunoscut pe Gogu. Gogu este o persoană incredibil de prefăcută. Gogu pupă în cur oamenii pe care nu-i suportă. Şi prin pupat mă refer la sărutat adânc interminabil cu limba. Asta face Gogu. Când îl vezi vrea să pară cu totul altceva decât este. Vrea să arate că el se distrează şi că are prieteni. Dar de fapt el nu are prieteni. Pentru că nu merită. Gogu e genul de om pe care îţi vine să-l buşeşti cu mănuşa de box în faţă până la leşin pentru că efectiv faţa lui cere muie. Cere grav. Aşa e Gogu.
Gogu este enervant prin simplul fapt că vorbeşte . De fiecare dată când deschide gura ori spune o chestie care AR TREBUI să-l facă să pară inteligent [deşi e prost de face mucegai] ori mânănCĂ Căcat şi spune aceleaşi lucruri mereu şi mereu [PENTRU CĂ ESTE EXTREM DE LIMITAT] şi devine penibil. Mai penibil decât M is for Michael difuzat pe MTV un an întreg. Gogu este o persoană fără caracter şi vreau să-l calc pe cap.
Se afișează postările cu eticheta naspa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta naspa. Afișați toate postările
10 iulie 2010
Postul despre Gogu nu merită melodie ataşată.
Bookmark this post:Bloggerwidgets
Social Bookmarking Blogger Widget |
Scris de Desteee la 15:22 1 comentarii
23 februarie 2010
Faţă strâmbă.
Nu suport oamenii proşti. De asemenea urăsc chimia organică pentru că nu-mi este utilă cu absolut nimic, dar sunt obligată să o învăţ. Ce mai urăsc? persoanele scunde sau să mi se atragă atenţia când mi-e lumea mai dragă; îl urăsc pe Eminescu pentru că în mod sigur era poponar, mi se face greaţă de la cocos şi de fiecare dată când văd mustaţă naşparlie la cineva am o stare plină de dezgust. Un moment d-ăla de te gândeşti la nemurirea sufletului cu părere de rău şi te scarpini la coaie [dacă ai] ca să fie mai poetic. Dar urăsc, dar urăsc, frate, din toată inima mea, din tot adâncul sufletului meu emoticonul ăsta
. E cel mai enervant lucru pe care il poate scoate cineva din tastatură. Mă scârbeşte, mă deprimă, mi-e frică de el. No, pe bune. Uitaţi-vă la el şi spune-ţi-mi că nu se uită urât şi că totul este numai în creieraşul meu bolnav, că zâmbetul ăla nu este cel mai monstruos zâmbet zâmbit de cineva şi dacă faceţi asta e clar că voi nu puteţi simţi răul îndată ce-l vedeţi aşa cum o fac eu. Şi nu sunt paranoică, căcăciosul ăsta gălbejit cu ochi mici chiar face mişto de mine. Nici nu vă puteţi închipui de ce în stare, vă spun eu.
Bookmark this post:Bloggerwidgets
Social Bookmarking Blogger Widget |
Scris de Desteee la 10:00 6 comentarii

