Ceva de aşteptat pentru ora de fizică.

Chiar nu credeam că o să fiu vreodată în situaţia în care un cadru didactic să mă întrebe dacă am băut ceva.

Aproape doi.

Cum s-a întâmplat:
Profa mânca nuştiuce despre vaporizare, toţi vorbeau pe unde şi ce apucau. Miaiandrei încearcă să-mi povestească o fază din Copii spun lucruri trăsnite că veni vorba nici nu mai ştiu cum; se face linişte în clasă şi se aude numai gura colegului la unison cu cea a profei [moment din ăla penibil când toată lumea tace brusc şi te auzi numai tu].
Profa: repetă ce-am zis
Miai: nu ştiu
Profa: atunci colega [adică eu]
Bag un zâmbet tâmp şi zic: nu ştiu
Profa: fiecare câte un doi
Deschide catalogul, începe să caute numele noastre. Urmează o secvenţă în care Miai o convinge să nu ne pună, un schimb de replici profă-colegu' pe care aş reproduce-o dar nu îmi amintesc exact ce şi cum au zis. În final ne alegem amândoi doar cu o dată.

Şi ce-am de adăugat:
1. s-a luat de mine degeaba, nu făceam nimic. Nu vorbeam, doar îl ascultam pe el, iar înainte de acest incident fusesem atentă toată ora plus cu două ore înainte când avusesem tot cu dânsa
2. deşi conştientă că nu meritam, când a zis că ne pune doi n-am avut nicio reacţie [probabil doar o vagă impresie la nivel de subconştient că făcusem pe mine], nu am comentat nimic
3. într-un fel eram încântată că îmi pune. era prima mea notă sub 5 şi era şmecher s-o încasez dintr-un motiv diferit de pură prostie personală, iar acum povesteam cum AM LUAT primul meu doi, nu cum ERA SĂ IAU.
4. faza pentru care aproape am luat doi: Virgin Ianţul întreabă un copchil de 3-4 ani dacă a fost vreodată în camera părinţilor, copilul răspunde: "am intrat şi am vazut-o pe mami cum păpa puţa lui tati şi am fugit ca să nu mi-o pape şi mie"=)).

Viaţa e frumoasă când sunt orele scurtate.

Îmi plac zilele când avem ore scurtate. Era anormal dacă nu îmi plăceau. În ciuda faptului că avem pauze foarte scurte şi nu ai timp să faci nici un pi, da' păi un pipi, avem şi beneficii gen: somn până la 10-11 [o stai, asta oricum se întâmplă în mod curent], lălăială mai multă dimineaţa [exclusiv pentru cei ce învaţă după-amiaza] şi mai ales, ORE MAI SCURTE, că doar despre asta e vorba. Ce înseamnă pentru mine ORE MAI SCURTE, având în vedere că azi e luni, cea mai imposibilă, diabolică şi de căcăt zi din toată săptămâna? Păi:
mai puţină matematică-> mai puţină diriga
mai puţină franceză-> mai puţină crăzneală
mai puţin sport-> mai puţin timp pierdut să-mi caut o scuză pentru care nu fac ora..din nou
mai puţină fizică-> mai puţină..fizică [e destul de rău asta, trecem la un nou capitol şi o să mă simt iar proastă de trei ori pe săptămână... sentimentul ăsta mă va urmări veşniiiiic la această materie]
mai puţină istorie-> mai puţin stres că mă ascultă
mai puţină română-> puţin mai puţină plictiseală

Teoretic vorbind, până la ora 3, când intru, aş putea să fac orice temă pe care am renegat-o tot weekendul de lene şi să-mi mai şi rămână timp de frecat menta într-un mod constructiv. Doar teoretic.

Ca fapt divers, în timp ce unele persoane [să zicem clasa a 10a Haşdeu] se uită încontinuu într-un stil maniac la un oarecare serial [să zicem aşa.. la întâmplare: HOUSE], alte persoane [aici nu e nevoie "să zicem", ştim sigur că e vorba de clasa a 12a] îşi tocesc creieri şi se zgârie pe faţă că dau nu ştiu ce examen de bac. Asta sună naşpa, într-adevăr. Dar faptul că peste doi ani, aceleaşi persoane care [doar preupunând că] acum sunt a 10a vor fi cele care îşi vor tocii creierii şi vor face ce-am zis mai sus sună şi mai naşpa.

Partea frumoasă? Ore scurte vor fii şi mâine şi poimâine, iar eu plănuiesc să profit de asta din plin, stând degeaba evident. PACEEE!

Salutări din tărâmul plictiselii.

Ziua: 09.02.2010

Ora: 17:15

Locul: Haşdeu, corpul 2, sala 24, a 3-a bancă de la calorifer din ultimul rând

<<Şi a început.. şi nu o să se mai oprească până la sfârşitul orei. Aşteaptă orice semn din partea noastră că suntem prezenţi spritual [gen el ne întreabă ce facem, noi răspundem cu un bine blazat şi imediat începe să vorbească despre fizică atomică], îşi ia avânt şi dă drumul la turuială. Stă pironit în faţa clasei ca un castravete ambiţios, de fiecare dată în aceeaşi poziţie enervant de strategic aleasă din care poate să ne vadă pe toţi. Cu mâinile la spate, îşi alege 2-3 ţinte la care o să se uite alternativ pe parcursul orei.

Acum, aruncând o privire prin clasă putem observa cum 75% din colegi stau cu capul sprijinit în palme sau cu faţa lipită de bancă, o expresie îndurerândă scurgându-se pe mocile lor. Prin împrejurimi: Iulia [în stânga mea] se chinuie să citească o carte, dar din cauza domnului nu prea poate de aceea îmi mai scapă periodic câte un ”ZI-I SĂ TACĂĂ!”; Huana, în stânga ei, desenează la o creangă cu floricele încă din ora de română şi de fiecare dată când mă uit la ea, îmi zămbeşte suav, apoi îşi continuă trebile; Alezgandra, în dreapta, [evitându-mă ca să nu vorbim şi să ne ridice iar în picioare pe amândouă ca ora trecută] vorbeşte cu Miaiandrei care la rândul lui se joacă avioane cu.. cineva.

Nu au trecut decât 20 de minute şi totuşi fundul meu înţepenit pretinde că a trecut mai mult decât o veşnicie, şi părul de pe mâini parcă mi-a mai crescut câţiva mm. Se aud nişte voci suspecte din partea opusă a clasei, nu ştiu cine mormăie dar cred că sunt aceiaşi indivizi care se joacă de la începutul orei avioane, x şi 0 sau alte jocuri gen.

Dacă vă întrebaţi dacă am încercat să-l ascult vreodată, răspunsul este DA. Da, am încercat, dar după primele 2 minute intru într-un fel de transă, iar funcţiile cerebrale [pauză, tocmai l-am auzit spunând „servicii secrete”. ce naiba o mai fi mâncând acum?] se reduc. Nici dacă vreau nu pot să fiu atentă şi să-i urmăresc poezia [şi acum a zis ceva de Gold Corporation].

Acolo, în prima bancă este un anume coleg [NUMELE LUI NU ESTE URS] căruia i s-a sculat intelectul aşa după vacanţă şi se tot chinuie să-nveţe şi să fie atent la ore. E enervant de interesat şi asta nu are nimic, dar îşi manifestă interesul comentând, punând întrebări, întărâtând profesorul şi mai mult .. . nu ştiu de ce dar am o mică mare bănuială că nu o să dureze mai mult de o săptămână dorinţa asta de culturalizare.

Se pare că bănuielile mele s-au adeverit, proful tocmai a spus „viol”. Iniţial am crezut că am auzit greşit, dar imediat s-a întors Hulia şi cu o faţă dezamăgită îmi spune că (citez) : poporul nostru s-a născut dintr-un vioooooool. Hm. nu ştiu care din ideile lui briliante revoluţionează universul mai mult: asta sau faptul că pământul este de fapt în formă de pară?

Închei aici, mai e puţin şi tre’ să spunem rugăciunea [exact, este vorba de ora de religie]. Vă trimit mii de salutării de pe tărâmul plictiselii maxime şiiii, până data viitoare, salvaţi balenele şi câinii fără adăpost! >>

p.s.- în pauza după această mirobalantă oră, pe coridor puţea îngrozitor... nu ştiu care este explicaţia reală pentru asta, dar mie-mi sună destul de logic că un ciclop gigantic s-a căcat pe acoperişul liceului. Pace!