DA!

AM DESCOPERIT CEA MAI TARE MELODIE EXISTENTĂ DE CRACIUN!!!!!!!! xDxDxDxD

La plictiseală.

1.When you look at yourself in the mirror in the morning, what's the first thing you say? să mă tund sau să nu mă tund?
2. How much cash do you have on you? fără număr
3. What's a word that rhymes with "TEST"? BEST
4. Favorite planet? dintre toate pe care le-am vizitat, recunosc că cel mai mult mi-a plăcut Uranus. doar îmi guvernează zodia
5. Who is the 4th person on your missed call list on your cell phone? Ella.
6. What is your main ring tone on your phone? Powerpuff Girls theme song
7. What shirt are you wearing? verde cu spongebob
8. Do you "label" yourself? HA.
9. Name the brand of your shoes you're currently wearing? momentan nu port pantofi, ci şosete şi nu ştiu de la ce firmă sunt. Chiar nu ştiu.
10. Bright or Dark Room? Bright
11. What were you doing at midnight last night? serial evident. The O.C.
12. What did your last text message you received on your cell say? Asta e dură: “Sunt la baie. Wait for me”:))
13. What's a saying that you say a lot? SFINTE CĂCAT/ HA.
14. Who told you they loved you last? veatza în cotextul "nu plecaaaaaa. te iubeeeeeeeesc" înainte să mă urc în maxi taxi. o interpretare impecabilă din Piratul Jack cel Teribil
15. Last furry thing you touched? ariciul care cântă ghei de la veatza
16. How Many Drugs Have You Done In The Past three Days? fără număr din nou.
17. How many rolls of film do you need to get developed? ha?
18. Favorite age you have been so far?
19. Your worst enemy? se ştie! nu mai trebuie să mai dau nume pe-aici:))
20. What is your current desktop picture? simplu, turcoaz
21. What was the last thing you said to someone? dacă stau bine şi mă gândesc cred că “în chiuvetă, retardatule”
22. If you had to choose between a million bucks or to be able to change a major regret? n-am eu regrete aşa mari
23. Do you like someone? STILL.
24. The last song you listened to? HIM- Join me

melodia postului:

Ceva de aşteptat pentru ora de fizică.

Chiar nu credeam că o să fiu vreodată în situaţia în care un cadru didactic să mă întrebe dacă am băut ceva.

'Jurnal' de călătorie.

They call me Hell. That's not my name.

Afară pseudoploo şi eu stau şi frec menta pe la calculator. Şi stând aşa şi frecând, mi-a venit cheful să scriu ceva. Am avut o tentativă de post şi zilele trecute. De fapt, scrisesem postul complet, îi pusesem şi taguri:)) dar m-am hotărât că mai bine nu. Şi am avut dreptate, evident. Pentru că despre ce vorbisem atunci este total opus a ceea aş fi vrut acum să fi scris.
Stăteam şi mă uitam prin posturile astea ale mele [aviz ultimelor respectiv celui nepublicat] şi mă enervează tare. Gee, ce plângăcioasă sunt:)). Mă rog, eram, păream. Cât am dramatizat, cât m-am prostit. Ştii, în realitate nu-s aşa o pişăcioasă sentimentalistă cum reiese de prin astea. Pe bune. Cred CĂ CĂcăturile astea smiorcăite sunt efecte secundare de la menstruaţie, altfel nu-mi explic cum de acum mă apucă râsul în crize când le citesc. Uneori cred că ar trebui să fiu mai implicată şi mai...umană!? Da, uneori cred asta, dar nu pentru prea mult timp. Te-ai mira cât pot fi de detaşată. Nu că-s şmecheră? Aproape la fel de şmecheră ca pantera roz. Sau Tolouse [btw, cum se face că personajele mele preferate din desene animate sunt roz? what's wrong with me?!]. Dar destul despre mine, să vorbim acum şi despre mine, ce-am mai făcut blabla. Păi, nu prea am cu ce să mă laud. Doar aşa... banalităţi. Cel mai recent, am adormit la şcoală pentru o oră întreagă. PREA SOMN. Motiv: Noaptea dinainte dormisem la veatza şi ca nişte monştrii de oameni ce suntem am stat şi am vorbit nu lucruri prea frumoase până la 4. Totuşi, eu mă declar mulţumită că nu ne-au apărut bube pe faţă de la câtă răutate am dovedit. Cred că la o analizare mai atentă cu infraroşu se putea observa cum ni se evapora [răutatea] prin toate orificiile.
Gata, îmi închei porţia de confesiuni. Realizez că multe chestii pe care le scriu pe-aici s-ar potrivi mai degrabă scrise într-un caiet care începe cu "dragă jurnalule,..."., dar ăsta e blogul meu personal. Adică scriu chestii personale din viaţa mea personală când n-am ce face şi mă satur de frecat menta.

p.s.- prevăd o posibilă orgie weekend-ul ăsta:))). glumesc. oare?

Grand prix.

ŞIIIIIII premiul pentru cea mai utilă persoană în viaţă se acordă fiinţei minunate care a uploadat pe filelist toate episoadele cu Piratul Jack cel teribil dublate în română. Să-i dea Dumnezeu numai sănătate şi fericire că a făcut cel mai nobil gest care se putea face. Mii de mulţumiri şi de aplauze. I-aş fi ridicat o statuie cu numele lui/ei dar e anonim. Oricum, cred că îl/ o iubesc.
p.s.- dragă domnule care m-ai făcut atât de fericită, dacă ai până în 20 de ani şi eşti balanţă, contactează-mă. Există posibilitatea să fii sufletul meu pereche:))

Salutări cu toţi dinţii!

Chiar că apreciezi ceva doar după ce nu-l mai ai.. şi nu zic asta că e clişeu ci din propria experienţă. Toată săptămâna asta am avut un sentiment de incomplet; ceva din mine nu era la locul lui şi mi-am dat seama cât de mult îmi lipseşte. Frate, cât ghinion trebuie să ai să ţi se rupă dintele în timp ce te speli pe dinţi?:)) Pentru cei care nu m-au văzut vorbind şi nu şi-au primit porţia de amuzament anunţ că fix o săptămână am fost ştirbă. Când eram mică de invăţam să mă şterg la fund şi-mi picau dinţii nu credeam că o sa trebuiască să mai trec prin asta vreodată [sper că s-a înţeles că acum mă refer strict la partea cu dinţii], dar iată-mă câţiva ani mai târziu.. FARA UN DINTE. Din fericire, totul este foarte bine acum.
Ce pot spune? experienţă unică. Am învăţat că poţi să faci o grămadă de glume pe seama ştirbilor [peste 80% din cele auzite erau scormonite de mine, evident:))], că pentru cei de lângă tine nu încetează niciodată să fie amuzant să te vadă zâmbind sau chiar pur şi simplu vorbind, DAAAR mai ales eu nu sunt făcută să tac. Dacă la început evitam să vorbesc, râdeam cât mai subtil.. în următoarele ore îmi turuia gura într-una şi râdeam exact cum îmi stă numai mie în fire.
Dar scopul acestui post este să anunţ cunoscuţii că dacă mă vedeţi azi sau mâine pe stradă, în maxi taxi sau prin curtea liceului zâmbind cu toţi dinţii ca tembela cu o expresie tâmpă pe faţă să ştiţi că nu aveţi de ce vă teme. Nu e mâncare contaminată, nu e nimic în aer, nu m-am drogat şi nu sufăr de nicio boală psihică... sau cel puţin nu una contagioasă:))
Mă oftic foarte tare că nu am învăţat să fac nicio şmecherie gen fântână arteziană în gură sau să scuip şmechereşte.

Untitled.

În permanenţă îmi schimb stările de spirit foarte des şi la intervale de timp foarte scurte. Asta probabil din cauză că sunt cea mai instabilă persoană pe care o cunosc din punct de vedere emoţional. Dar acum e primăvară, iar pe la mijlocul primăverii devin plină de iubire şi în personalitatea mea scânteietoare încep să radieze sentimente.. să spunem mai pozitive decât de obicei. Hihi. Cât sunt de adorabilă.

"Hey, God, it's me. WADAAP?"

Serialul meu preferat: How I met your mother. L-am văzut cap-coadă de doo ori [sau cel puţin episoadele apărute până în momentul de faţă], unele episoade de 3-4 ori, şi tot nu mă satur de el.
Povestea, ideile, replicile, toate sunt absolut geniale. Mai ales personajele, iubesc personajele.
Ted e Ted, băiatul ideal bla bla, l-aş lua acasă pe la 30 de ani. Lily şi Marshall sunt adorabili. Pe Barney l-aş viola în cel mai tiranic mod. Robin îmi aminteşte foarte foarte mult de o persoană.
Recomand. Nu peste mult timp, il voi revedea... iar.

Mwahuaha

Iar eu sunt colerică:))

Legend...wait for it...DARY!

Am stat şi am cugetat profund... sau doar cugetat sau doar ceva profund. Nu asta contează. Ideea e că mi-am făcut un inventar d-ăla de realizări în viaţă pe care le-am făcut până acum. Ce-i drept nu e o listă chiar aşa lungă, dar are substanţă, iar eu sunt foarte mândră despre mine.

DIIING: am avut njdemii de vise care s-au adeverit, vise care s-au dovedit mai devreme sau mai târziu că aveau legătură cu ce urma să se întâmple. Eu sunt mai paranormală aşa de fel, de ce credeţi că mi se spune Ioana? Pentru cei care au o falsă impresie, numele meu nu este ăsta. Asta e doar o ceva... de alint de la adevăratul meu nume, Superioana. Dacă m-ar fi chemat Iuwuggdvsdgdv cine mi-ar spune pe tot numele? Nimeni. Nu e mai simplu Dgdv? Bineînţeles că e. Eu una aşa mi-aş spune în oglindă când mi-aş repeta în fiecare dimineaţă cât de minunată sunt [glumesc:)), nu aş face asta doar dimineaţa].

DIIING: am prins un peşte numai şi numai cu propriile mele mânuţe. Numele lui a fost Peste cel Imo- prenumele Peste cel, iar numele Imo. A fost vedetă d-aia are prenumele trecut înainte de nume. Şi se scrie 'Peste' cu 's' de la vacă, nu cu 'ş' de la şarpe; numele se trage de la faptul că de fiecare dată când îl scăpam pe jos se dădea cu capul de piciorul mesei. Ce să zic? avea un temperament mai depresiv. Oricum, a murit a do-a zi. Ştiu că pare aproape imposibil ca o persoană dulce şi suavă aşa ca mine să prindă o asemenea bestie acvatică, dar ce-i drept.. dacă eu nu posed aptitudinile necesare pentru o astfel de treabă murdară, atunci cine? pentru mai multe informaţii contactaţi-mă la numărul de telfon 07***2****:>. Convorbiri cu fanii după miezul nopţii, în pauza dintre yoga şi kamasutra cu perna.

DIIING: într-o seară am scris toate replicile din cel mai tare episod de desene animate din istoria desenelor animate. Şi astfel l-am învăţat pe de rost. Merit un val de aplauze pentru dedicare şi conştiinciozitate.

DIIING: Am trecut de nivelul 200 la mobsters. Şi asta e ceva mai de actualitate. De fapt sunt chiar nivelul 205... deci mai merit cel puţin încă un val de aplauze pentru ambiţie şi persistenţă.

Şi ar mai fi câte ceva, dar nu sunt demne de a fi menţionate. Dacă îmi mai amintesc ceva memorabil, completez.

Sper să mă auzi.

Bucată de ciocolată proaspăt digerată de stomacul meu, te întrebi ce mă întreb şi eu? Dacă a meritat să mă cert cu mama- stai, stai, nu e adevărat, reiau: a meritat să se certe mama cu mine - juma' de oră din cauză că nu m-am putut împotrivi instictului de primată [de altfel nici nu prea m-am omorât cu efortul să nu], şi lăsându-mă fraierită de clipitul ochilor tăi mari şi inocenţi [sau erau bucăţi de alune!?] şi de privirea aceea demonică, m-am înfruptat din tine fără nici cea mai mică urmă de jenă, dovedind pur egoism şi calicism? Nu ştiu despre tine cât de bine faci sau cât de mult te-ntrebi ce-am zis eu mai sus, dar eu zic că da, a meritat. Dacă te face să te simţi mai bine, tu ai gust mai bun decât mama.

Too much drama- part 1

Fetele sunt depedente de dramă. Indiferent de problema cu care se confruntă, în general, ele se plâng, se văicăresc şi exgerează cât pot de mult. Într-un fel aşa, e dixtractiv, mai ales când n-ai ce face şi nu ştii cum să freci vremea. E un fel de hobby, care nu necesită cineştiece efort sau cunoştinţe avansate de fizică nucleară, iar manifestările multiple repetate de isterizare şi ambalare aiurea în tramvai ajută şi la slăbit. O fată, prin victimizare poate să facă şi cel mai normal şi banal lucru [gen: o buburuză zboară!] să pară The Texas Chainsaw Massacre.

Azi, prima parte: probleme existenţiale legate de băieţi [preauşor observabile în anii de liceu] cărora li se alocă un procentaj de aproximativ 69,(96)% din totalul de probleme. Sunt TREI situaţii dă bază:

Situaţia întâi: o ea place un el, invers nema?! [nu e nevoie să dau mai multe detalii, toţi ştim despre ce e vorba]
Ce-i în mintea bolnavei: Mă urăşte. Are ceva cu mineee. Şi nici nu înţeleg ce i-am făcut
Cum stă treaba de fapt: El cel mai probabil nici nu o cunoaşte, nu-şi aminteşte să-i fi văzut faţa vreodată sau nici nu ştie că ea există.
Cum reacţionează ea: se plânge la prietenele ei la fel de [sau poate chiar mai] dramatice şi plângăcioase
Ce-i spun prietenele, doo posibilităţi: ce idiot. Cine se crede? sau ţi se pare, de fapt eu cred că te place
Cum ar trebui să reacţioneze: nu ar trebui să reacţioneze în niciun fel:)). E numai în mintea ta, paranoie!

Sitaţia doi: o ea place un el, el-ul are pretenă
Ce-i în mintea bolnavei: ce naiba vede la aia? e şi urâtă şi proastă
Cum stă treaba de fapt: tipa e ok, n-are nicio treabă cu respectiva
Cum reacţionează ea: la fel ca în prima situaţie
Ce-i spun prietenele: tu eşti mult mai drăguţă ca ea
Cum ar trebui să reacţioneze: să i se fâlfâie?! omu' are treaba lui şi îşi vede de ea. De ce nu faci şi tu la fel? sau dacă simţi că e soarele tău, viaţa ta, aerul pe care îl respiri aşteaptă că îi treacă de aia şi după aia zbate-te cât vrei. Oricum, nu te înjosi că pici de proastă [şi pe bună dreptate].
Excepţie- în cazul în care, abracadabrant, are dreptate, şi e naşpa: te obişnuieşti cu ideea că universul nu e mereu întocmai corect.

Situaţia trei: o ea are un el şi e enervant şi obsedant de geloasă
Ce-i în mintea bolnavei: Mă înşeală. Mă înşeală. Am văzut euuuu.
Cum stă treaba de fapt [ce-a văzut de la distanţă]: el vorbeşte cu o colegă/amică/cineva neinteresant oricum despre şcoală/salvarea balenelor/încălzirea globală/chestii la fel de plictisitoare
Cum reacţionează ea: ce prost. Ce prooost. şi mai are curajul după aia să vorbeasCĂ CU mine de parcă nu s-a întâmplat nimic [poate există un motiv logic pentru asta-hmm, să ne gândim ce poate fi. ce zici de NU A FĂCUT NIMIC?].
Cum ar trebui să reacţioneze: Idem 1.
Excepţie- în cazul în care, abracadabrant, are dreptate şi ţipă hormonii în el: fă-i faza cu "ce e mic, maro şi se învârte?UN SFÂRC!", dă-i una în coaie şi fugi.

Extra, mai prezint situaţia în care ea place un el, dar de data asta se cunosc, vorbesc CHIAR. Fiecare gest făcut de el către ea, în mintea ei este nuanţat şi amplificat în mod convenabil de 27438 de ori. Astfel, el când i-a cerut un şerveţel, nu a făcut asta pentru că avea muci în nas şi dacă nu făcea rost de unu' probabil se ştergea cu mâneca [nu neapărat a lui], ci a vrut să vadă reacţia ei, să analizeze dacă îl place îndeajuns de mult încât să-i ofere din materialul ei personal de suflat mucozităţile şi mai ales [suspaaaans] dacă i-l va cere înapoi după ce-l va folosi. Şi după ce ea povesteşte faptul în versiunea sa prietenelor ei, ce răspuns primeşte? "A făcut el asta? Ce drăguuuuuuuţ", evident.

O să scriu un roman!

Cam aşa particip eu la o conversaţie când mă aflu într-o stare de nimicnicie:
ea: Ioana, ar trebui să petrecem mai puţin timp cu calculatorul şi internetul
eu: da, ar trebui, dar asta nu înseamnă că o să şi fac asta[...]
ea: Ioana, ar trebui să te-apuci de ceva; să faci ceva ce-ţi place şi la care te pricepi
eu: da, ar trebui, dar asta nu înseamnă că o să şi fac asta[...]
ea: Ioana, ar trebui să te uiţi la câteva seriale coreene, ai avea să înveţi multe
eu: da, ar trebui, dar asta nu înseamnă că o să şi fac asta[...]
... juma' de drum, discuţia continuă în acelaşi ritm
După un timp, discuţia deraiază.

Şi într-un final m-am gândit să o ascult şi pe ea, şi luând în calcul sfaturile ei şi ale Alezgandrei care consideră că se împute imaginaţia degeaba la mine în cap, am decis să scriu un roman. Da, o să scriu un roman- Pom şi Herry, o variantă personală şi îmbunătăţită de Tom şi Jerry. Ideea briliantă, marca Superioana, pe sistemul şi animalele iubeşte: POM ŞI HERRY SUNT GAY. Va fi ceva complex:)). Ca să aveţi şi o imagine în minte despre ale mele personaje, din lipsă de chef şi exces de lene, acestea vor arăta la aspect exact ca Tom şi respectiv, Jerry. Restul va fi clădit din propria-mi minte cu bază puternică de imaginaţie şi idei personale. Şi, ca să fiu şmecheră, am făcut şi promo, care poate fi admirat mai jos:)).



p.s.-nu ştiu cât de curând voi începe să scriu la roman.

LATER EDIT: în caz că nu s-a observat deja, e de datoria mea să precizez că romanul va fi parodie.

Aproape doi.

Cum s-a întâmplat:
Profa mânca nuştiuce despre vaporizare, toţi vorbeau pe unde şi ce apucau. Miaiandrei încearcă să-mi povestească o fază din Copii spun lucruri trăsnite că veni vorba nici nu mai ştiu cum; se face linişte în clasă şi se aude numai gura colegului la unison cu cea a profei [moment din ăla penibil când toată lumea tace brusc şi te auzi numai tu].
Profa: repetă ce-am zis
Miai: nu ştiu
Profa: atunci colega [adică eu]
Bag un zâmbet tâmp şi zic: nu ştiu
Profa: fiecare câte un doi
Deschide catalogul, începe să caute numele noastre. Urmează o secvenţă în care Miai o convinge să nu ne pună, un schimb de replici profă-colegu' pe care aş reproduce-o dar nu îmi amintesc exact ce şi cum au zis. În final ne alegem amândoi doar cu o dată.

Şi ce-am de adăugat:
1. s-a luat de mine degeaba, nu făceam nimic. Nu vorbeam, doar îl ascultam pe el, iar înainte de acest incident fusesem atentă toată ora plus cu două ore înainte când avusesem tot cu dânsa
2. deşi conştientă că nu meritam, când a zis că ne pune doi n-am avut nicio reacţie [probabil doar o vagă impresie la nivel de subconştient că făcusem pe mine], nu am comentat nimic
3. într-un fel eram încântată că îmi pune. era prima mea notă sub 5 şi era şmecher s-o încasez dintr-un motiv diferit de pură prostie personală, iar acum povesteam cum AM LUAT primul meu doi, nu cum ERA SĂ IAU.
4. faza pentru care aproape am luat doi: Virgin Ianţul întreabă un copchil de 3-4 ani dacă a fost vreodată în camera părinţilor, copilul răspunde: "am intrat şi am vazut-o pe mami cum păpa puţa lui tati şi am fugit ca să nu mi-o pape şi mie"=)).

Viaţa e frumoasă când sunt orele scurtate.

Îmi plac zilele când avem ore scurtate. Era anormal dacă nu îmi plăceau. În ciuda faptului că avem pauze foarte scurte şi nu ai timp să faci nici un pi, da' păi un pipi, avem şi beneficii gen: somn până la 10-11 [o stai, asta oricum se întâmplă în mod curent], lălăială mai multă dimineaţa [exclusiv pentru cei ce învaţă după-amiaza] şi mai ales, ORE MAI SCURTE, că doar despre asta e vorba. Ce înseamnă pentru mine ORE MAI SCURTE, având în vedere că azi e luni, cea mai imposibilă, diabolică şi de căcăt zi din toată săptămâna? Păi:
mai puţină matematică-> mai puţină diriga
mai puţină franceză-> mai puţină crăzneală
mai puţin sport-> mai puţin timp pierdut să-mi caut o scuză pentru care nu fac ora..din nou
mai puţină fizică-> mai puţină..fizică [e destul de rău asta, trecem la un nou capitol şi o să mă simt iar proastă de trei ori pe săptămână... sentimentul ăsta mă va urmări veşniiiiic la această materie]
mai puţină istorie-> mai puţin stres că mă ascultă
mai puţină română-> puţin mai puţină plictiseală

Teoretic vorbind, până la ora 3, când intru, aş putea să fac orice temă pe care am renegat-o tot weekendul de lene şi să-mi mai şi rămână timp de frecat menta într-un mod constructiv. Doar teoretic.

Ca fapt divers, în timp ce unele persoane [să zicem clasa a 10a Haşdeu] se uită încontinuu într-un stil maniac la un oarecare serial [să zicem aşa.. la întâmplare: HOUSE], alte persoane [aici nu e nevoie "să zicem", ştim sigur că e vorba de clasa a 12a] îşi tocesc creieri şi se zgârie pe faţă că dau nu ştiu ce examen de bac. Asta sună naşpa, într-adevăr. Dar faptul că peste doi ani, aceleaşi persoane care [doar preupunând că] acum sunt a 10a vor fi cele care îşi vor tocii creierii şi vor face ce-am zis mai sus sună şi mai naşpa.

Partea frumoasă? Ore scurte vor fii şi mâine şi poimâine, iar eu plănuiesc să profit de asta din plin, stând degeaba evident. PACEEE!

Ploaie, gheaţă şi alte de-astea

Se ia una bucată zăpadă fleoşcăită de ploaie, două bucăţi cizme/ghete/ orice alt gen de încălţări alunecoase [mănuşi pentru cei ce practică mersul în mâini], se adaugă opţional şi grabă, tovarăşi de companie după preferinţe- toate aceste lucruri realizate în orice proces de mişcare sau aşteptat şi voilaaaaa! cea mai rapidă metodă să cazi în cur şi să tragi sperieturi de încep să-ţi bată şi rinichii [la unison cu inima].
Consideraţi-mă ţicnită, dar iubesc ploaia, chiar şi imediat venită după o îndelungată ninsoare. Îmi place vremea mohorâtă [mai puţin atunci când tre’ să-mi anulez planurile din cauza ei] şi ador să mă plimb cu umbrela în mână în timp ce muzica îmi zgâlţâie timpanul şi celelalte membrane înterne ale urechii. În ciuda câtorva tentative eşuate [unele chiar foarte aproape de împlinire], nu am luat nicio căzătură, nu am alunecat DELOC, am trecut prin vânt şi pe porţiuni de gheaţă cum n-a mai văzut omenirea şi sunt foarte mândră despre mine pentru asta -imaginaţi-mă spunând ultima frază, cu capul ridicat orientat la 23 [DOOZECIŞITREI] grade la stânga, cu mâna între ţâţe şi muzică patriotică răsunând vag pe fundal- sună mai poetic. Dar din păcate nu sunt toţi aşa pricepuţi într-alea toate ca mine [sau doar norocoşi:))] şi azi în timp ce mă îndreptam spre şcoală am văzut câteva accidente de genul celui exemplificat mai sus. O fi urât să râzi de ghinionul celorlalţi, dar nu ai cum să te abţii când vezi mergând câcâit o băbuţă şi-n secunda următoare în mod abracadabrant e pe jos şi bastonul la ceva distanţă de ea. E ILAR!

p.s.- azi sora feit mi-a dat acest cadou, pictat chiar cu mânuţele ei PENTRU MINE