Ceva de aşteptat pentru ora de fizică.

Chiar nu credeam că o să fiu vreodată în situaţia în care un cadru didactic să mă întrebe dacă am băut ceva.

I'm your man.

Asta pentru că e ÎNTÂI iunie.

Rule the world

Pentru că cea mai bună metodă de apărare în faţa sentimentelor reale este mai întâi să negi, apoi să urăşti. Pe bune.


App:)),

Grand prix.

ŞIIIIIII premiul pentru cea mai utilă persoană în viaţă se acordă fiinţei minunate care a uploadat pe filelist toate episoadele cu Piratul Jack cel teribil dublate în română. Să-i dea Dumnezeu numai sănătate şi fericire că a făcut cel mai nobil gest care se putea face. Mii de mulţumiri şi de aplauze. I-aş fi ridicat o statuie cu numele lui/ei dar e anonim. Oricum, cred că îl/ o iubesc.
p.s.- dragă domnule care m-ai făcut atât de fericită, dacă ai până în 20 de ani şi eşti balanţă, contactează-mă. Există posibilitatea să fii sufletul meu pereche:))

#post.

1.Urăsc ce sunt în preajma ta.
2.Propria umilință este cel mai frumos gest de dragoste pe care cineva îl poate face pentru o o altă persoană.
3.Nu are nici cea mai mică legătură 1 cu 2.

Untitled.

În permanenţă îmi schimb stările de spirit foarte des şi la intervale de timp foarte scurte. Asta probabil din cauză că sunt cea mai instabilă persoană pe care o cunosc din punct de vedere emoţional. Dar acum e primăvară, iar pe la mijlocul primăverii devin plină de iubire şi în personalitatea mea scânteietoare încep să radieze sentimente.. să spunem mai pozitive decât de obicei. Hihi. Cât sunt de adorabilă.

"Hey, God, it's me. WADAAP?"

Serialul meu preferat: How I met your mother. L-am văzut cap-coadă de doo ori [sau cel puţin episoadele apărute până în momentul de faţă], unele episoade de 3-4 ori, şi tot nu mă satur de el.
Povestea, ideile, replicile, toate sunt absolut geniale. Mai ales personajele, iubesc personajele.
Ted e Ted, băiatul ideal bla bla, l-aş lua acasă pe la 30 de ani. Lily şi Marshall sunt adorabili. Pe Barney l-aş viola în cel mai tiranic mod. Robin îmi aminteşte foarte foarte mult de o persoană.
Recomand. Nu peste mult timp, il voi revedea... iar.

Hai să întrebăm.

Numai mama omida şi poate nici ea în totalitate, ştie cât de mult urăsc întrebările de complezenţă. Nu le înţeleg rostul nici dacă îmi dai în cap cu "Rostul întrebărilor de complezenţă-cartea". De ce nu înţeleg? Pentru că nu ai ce să înţelegi. De ce să întrebi ceva numai ca să te afli în treabă? De ce să întrebi ceva, ştiind 200% sigur că răspunsul partenerului de conversaţie nu înfluenţează nici în cea mai mică măsură acţiunea pe care o urmează s-o faci? De ce să întrebi ceva când de fapt nici nu înteresează răspunsul? Crezi că te face să pari mai simpa? Dă-ţi foc că nu pari!
A da, şi tot la capitolul chestii care ar trebui interzise prin lege să fie spuse intră şi întrebările pe care ţi le pune un prost când nu vrei să mănânci ceva, vrei să faci sport, etc., gen: o dragă, ţii la siluetă/nu vrei să te îngraşi/eşti la cură? nono pe bune, labă tristă, uită-te la mine, scoate limba, dă-ţi un pumn în cap cât timp încă mai eşti cu limba pe-afară şi gândeşte-te [dacă nu îţi cer prea mult]: arăt eu a om disperat de greutate, care nu vrea să se îngraşe? ţi se pare ţie că mi se scurge slănina pe nas, urechi şi celalte orificii?

Mwahuaha

Iar eu sunt colerică:))

And isn't it ironic?

E uimitor cum 3 cuvinte pot declanşa o asemenea revelaţie. Dar eu sunt eu, nimic nu mă mai surprinde la mine. Uitasem cât de şmecheră nu cu doi, nu cu trei, ci cu şapteş’doi de 'şm' sunt. Good to have me back.
O persoană foarte inteligentă şi foarte importantă pentru mine mi-a spus odată că interesul investit de tine în ceva este invers proporţional cu interesul investit de alţii în acel ceva. Aceeaşi persoană minunată m-a uimit şi când mi-a zis că dacă îşi impune să simtă ceva, simte şi dacă vrea să creadă ceva, crede. Şi nu numai că mi-a zis, dar mi-a şi arătat asta. Şi nu cred că mai e necesar să precizez că acea persoană sublimă sunt eu.

Sper să mă auzi.

Bucată de ciocolată proaspăt digerată de stomacul meu, te întrebi ce mă întreb şi eu? Dacă a meritat să mă cert cu mama- stai, stai, nu e adevărat, reiau: a meritat să se certe mama cu mine - juma' de oră din cauză că nu m-am putut împotrivi instictului de primată [de altfel nici nu prea m-am omorât cu efortul să nu], şi lăsându-mă fraierită de clipitul ochilor tăi mari şi inocenţi [sau erau bucăţi de alune!?] şi de privirea aceea demonică, m-am înfruptat din tine fără nici cea mai mică urmă de jenă, dovedind pur egoism şi calicism? Nu ştiu despre tine cât de bine faci sau cât de mult te-ntrebi ce-am zis eu mai sus, dar eu zic că da, a meritat. Dacă te face să te simţi mai bine, tu ai gust mai bun decât mama.

Scurt?!

De ce sfârşitul lumii nu va fii pe 21.12.2012- explicaţia mea logică şi raţională: Iisus e capricorn, iar capricornii întârzie mereu!
Nu, nu am probleme cu capul.

Citez:

Oamenii nu se schimbă. Cel puţin nu în aşa fel încât să conteze.