13 mai 2010
They call me Hell. That's not my name.
Stăteam şi mă uitam prin posturile astea ale mele [aviz ultimelor respectiv celui nepublicat] şi mă enervează tare. Gee, ce plângăcioasă sunt:)). Mă rog, eram, păream. Cât am dramatizat, cât m-am prostit. Ştii, în realitate nu-s aşa o pişăcioasă sentimentalistă cum reiese de prin astea. Pe bune. Cred CĂ CĂcăturile astea smiorcăite sunt efecte secundare de la menstruaţie, altfel nu-mi explic cum de acum mă apucă râsul în crize când le citesc. Uneori cred că ar trebui să fiu mai implicată şi mai...umană!? Da, uneori cred asta, dar nu pentru prea mult timp. Te-ai mira cât pot fi de detaşată. Nu că-s şmecheră? Aproape la fel de şmecheră ca pantera roz. Sau Tolouse [btw, cum se face că personajele mele preferate din desene animate sunt roz? what's wrong with me?!]. Dar destul despre mine, să vorbim acum şi despre mine, ce-am mai făcut blabla. Păi, nu prea am cu ce să mă laud. Doar aşa... banalităţi. Cel mai recent, am adormit la şcoală pentru o oră întreagă. PREA SOMN. Motiv: Noaptea dinainte dormisem la veatza şi ca nişte monştrii de oameni ce suntem am stat şi am vorbit nu lucruri prea frumoase până la 4. Totuşi, eu mă declar mulţumită că nu ne-au apărut bube pe faţă de la câtă răutate am dovedit. Cred că la o analizare mai atentă cu infraroşu se putea observa cum ni se evapora [răutatea] prin toate orificiile.
Gata, îmi închei porţia de confesiuni. Realizez că multe chestii pe care le scriu pe-aici s-ar potrivi mai degrabă scrise într-un caiet care începe cu "dragă jurnalule,..."., dar ăsta e blogul meu personal. Adică scriu chestii personale din viaţa mea personală când n-am ce face şi mă satur de frecat menta.
p.s.- prevăd o posibilă orgie weekend-ul ăsta:))). glumesc. oare?
Bookmark this post:Bloggerwidgets
Social Bookmarking Blogger Widget |
Scris de Desteee la 20:43 6 comentarii
30 aprilie 2010
Confesiile unei obsedate în fază terminală.
DEci da, acum sunt obsedată şi e un sentiment naşpa tare.
Bookmark this post:Bloggerwidgets
Social Bookmarking Blogger Widget |
Scris de Desteee la 20:51 0 comentarii
23 aprilie 2010
A melody softly soaring through my atmosphere...
Celine Dion- Alone
Chevelle- Jars
Death Cab for a Cutie- I will possess your heart
Dragonette- Get lucky
Flo Rida feat Keisha- Right round
HIM -Join me
Holograf- Primăvara începe cu tine
James Morrison feat. Nelly Furtado- Broken strings
Lady Gaga- Bad romance
Miley Cyrus- See you again :))))
Muse- Undiscosed desires
Nouvelle Vague- Ever fallen in love
Omul cu şobolani- Copilul rebel
Peter Bjorn and John- Young folks
Philippe LaRue- Deepper side of you
Placebo- Song to say godbye
Rise aginst- Savior
Shakin Stevens- Cry just a little bit
Smokie- Stubli'in
Şuie paparude- A fost odată
Tegan and Sara- I know I know I know
Thao with The Get Down Stay Down- Cool yourself
The Frames- Seven day mile
The Honorary Title- Far more
The Postal Service- Such great heights
The Kooks- She moves in her own way
Thousand Foot Krunch- I climb
Travis- Closer
Yeah Yeah Yeahs- Runaway
Şi ar mai fi înCĂ CÂteva,dar sunt prea îndepărtate de gusturile muzicale ca să poată fi menţionate. Întrebare: ce au în comun toate aceste melodii?Cine îşi dă seama primeşte o portocală.
p.s.- ignoraţi diversitatea:))
LATER LATER EDIT: uitasem de Lily Allen- Littlest things
Bookmark this post:Bloggerwidgets
Social Bookmarking Blogger Widget |
Scris de Desteee la 08:39 5 comentarii
5 martie 2010
Legend...wait for it...DARY!
DIIING: am avut njdemii de vise care s-au adeverit, vise care s-au dovedit mai devreme sau mai târziu că aveau legătură cu ce urma să se întâmple. Eu sunt mai paranormală aşa de fel, de ce credeţi că mi se spune Ioana? Pentru cei care au o falsă impresie, numele meu nu este ăsta. Asta e doar o ceva... de alint de la adevăratul meu nume, Superioana. Dacă m-ar fi chemat Iuwuggdvsdgdv cine mi-ar spune pe tot numele? Nimeni. Nu e mai simplu Dgdv? Bineînţeles că e. Eu una aşa mi-aş spune în oglindă când mi-aş repeta în fiecare dimineaţă cât de minunată sunt [glumesc:)), nu aş face asta doar dimineaţa].
DIIING: am prins un peşte numai şi numai cu propriile mele mânuţe. Numele lui a fost Peste cel Imo- prenumele Peste cel, iar numele Imo. A fost vedetă d-aia are prenumele trecut înainte de nume. Şi se scrie 'Peste' cu 's' de la vacă, nu cu 'ş' de la şarpe; numele se trage de la faptul că de fiecare dată când îl scăpam pe jos se dădea cu capul de piciorul mesei. Ce să zic? avea un temperament mai depresiv. Oricum, a murit a do-a zi. Ştiu că pare aproape imposibil ca o persoană dulce şi suavă aşa ca mine să prindă o asemenea bestie acvatică, dar ce-i drept.. dacă eu nu posed aptitudinile necesare pentru o astfel de treabă murdară, atunci cine? pentru mai multe informaţii contactaţi-mă la numărul de telfon 07***2****:>. Convorbiri cu fanii după miezul nopţii, în pauza dintre yoga şi kamasutra cu perna.
DIIING: într-o seară am scris toate replicile din cel mai tare episod de desene animate din istoria desenelor animate. Şi astfel l-am învăţat pe de rost. Merit un val de aplauze pentru dedicare şi conştiinciozitate.
DIIING: Am trecut de nivelul 200 la mobsters. Şi asta e ceva mai de actualitate. De fapt sunt chiar nivelul 205... deci mai merit cel puţin încă un val de aplauze pentru ambiţie şi persistenţă.
Şi ar mai fi câte ceva, dar nu sunt demne de a fi menţionate. Dacă îmi mai amintesc ceva memorabil, completez.
Bookmark this post:Bloggerwidgets
Social Bookmarking Blogger Widget |
Scris de Desteee la 09:52 6 comentarii
18 februarie 2010
Scurt?!
Nu, nu am probleme cu capul.
Bookmark this post:Bloggerwidgets
Social Bookmarking Blogger Widget |
Scris de Desteee la 18:17 3 comentarii
16 februarie 2010
O să scriu un roman!
ea: Ioana, ar trebui să petrecem mai puţin timp cu calculatorul şi internetul
eu: da, ar trebui, dar asta nu înseamnă că o să şi fac asta[...]
ea: Ioana, ar trebui să te-apuci de ceva; să faci ceva ce-ţi place şi la care te pricepi
eu: da, ar trebui, dar asta nu înseamnă că o să şi fac asta[...]
ea: Ioana, ar trebui să te uiţi la câteva seriale coreene, ai avea să înveţi multe
eu: da, ar trebui, dar asta nu înseamnă că o să şi fac asta[...]
... juma' de drum, discuţia continuă în acelaşi ritm
După un timp, discuţia deraiază.
Şi într-un final m-am gândit să o ascult şi pe ea, şi luând în calcul sfaturile ei şi ale Alezgandrei care consideră că se împute imaginaţia degeaba la mine în cap, am decis să scriu un roman. Da, o să scriu un roman- Pom şi Herry, o variantă personală şi îmbunătăţită de Tom şi Jerry. Ideea briliantă, marca Superioana, pe sistemul şi animalele iubeşte: POM ŞI HERRY SUNT GAY. Va fi ceva complex:)). Ca să aveţi şi o imagine în minte despre ale mele personaje, din lipsă de chef şi exces de lene, acestea vor arăta la aspect exact ca Tom şi respectiv, Jerry. Restul va fi clădit din propria-mi minte cu bază puternică de imaginaţie şi idei personale. Şi, ca să fiu şmecheră, am făcut şi promo, care poate fi admirat mai jos:)).
p.s.-nu ştiu cât de curând voi începe să scriu la roman.
LATER EDIT: în caz că nu s-a observat deja, e de datoria mea să precizez că romanul va fi parodie.
Bookmark this post:Bloggerwidgets
Social Bookmarking Blogger Widget |
Scris de Desteee la 22:56 6 comentarii
9 februarie 2010
Salutări din tărâmul plictiselii.
Ziua: 09.02.2010
Ora: 17:15
Locul: Haşdeu, corpul 2, sala 24, a 3-a bancă de la calorifer din ultimul rând
<<Şi a început.. şi nu o să se mai oprească până la sfârşitul orei. Aşteaptă orice semn din partea noastră că suntem prezenţi spritual [gen el ne întreabă ce facem, noi răspundem cu un bine blazat şi imediat începe să vorbească despre fizică atomică], îşi ia avânt şi dă drumul la turuială. Stă pironit în faţa clasei ca un castravete ambiţios, de fiecare dată în aceeaşi poziţie enervant de strategic aleasă din care poate să ne vadă pe toţi. Cu mâinile la spate, îşi alege 2-3 ţinte la care o să se uite alternativ pe parcursul orei.
Acum, aruncând o privire prin clasă putem observa cum 75% din colegi stau cu capul sprijinit în palme sau cu faţa lipită de bancă, o expresie îndurerândă scurgându-se pe mocile lor. Prin împrejurimi: Iulia [în stânga mea] se chinuie să citească o carte, dar din cauza domnului nu prea poate de aceea îmi mai scapă periodic câte un ”ZI-I SĂ TACĂĂ!”; Huana, în stânga ei, desenează la o creangă cu floricele încă din ora de română şi de fiecare dată când mă uit la ea, îmi zămbeşte suav, apoi îşi continuă trebile; Alezgandra, în dreapta, [evitându-mă ca să nu vorbim şi să ne ridice iar în picioare pe amândouă ca ora trecută] vorbeşte cu Miaiandrei care la rândul lui se joacă avioane cu.. cineva.
Nu au trecut decât 20 de minute şi totuşi fundul meu înţepenit pretinde că a trecut mai mult decât o veşnicie, şi părul de pe mâini parcă mi-a mai crescut câţiva mm. Se aud nişte voci suspecte din partea opusă a clasei, nu ştiu cine mormăie dar cred că sunt aceiaşi indivizi care se joacă de la începutul orei avioane, x şi 0 sau alte jocuri gen.
Dacă vă întrebaţi dacă am încercat să-l ascult vreodată, răspunsul este DA. Da, am încercat, dar după primele 2 minute intru într-un fel de transă, iar funcţiile cerebrale [pauză, tocmai l-am auzit spunând „servicii secrete”. ce naiba o mai fi mâncând acum?] se reduc. Nici dacă vreau nu pot să fiu atentă şi să-i urmăresc poezia [şi acum a zis ceva de Gold Corporation].
Acolo, în prima bancă este un anume coleg [NUMELE LUI NU ESTE URS] căruia i s-a sculat intelectul aşa după vacanţă şi se tot chinuie să-nveţe şi să fie atent la ore. E enervant de interesat şi asta nu are nimic, dar îşi manifestă interesul comentând, punând întrebări, întărâtând profesorul şi mai mult .. . nu ştiu de ce dar am o mică mare bănuială că nu o să dureze mai mult de o săptămână dorinţa asta de culturalizare.
Se pare că bănuielile mele s-au adeverit, proful tocmai a spus „viol”. Iniţial am crezut că am auzit greşit, dar imediat s-a întors Hulia şi cu o faţă dezamăgită îmi spune că (citez) : poporul nostru s-a născut dintr-un vioooooool. Hm. nu ştiu care din ideile lui briliante revoluţionează universul mai mult: asta sau faptul că pământul este de fapt în formă de pară?
Închei aici, mai e puţin şi tre’ să spunem rugăciunea [exact, este vorba de ora de religie]. Vă trimit mii de salutării de pe tărâmul plictiselii maxime şiiii, până data viitoare, salvaţi balenele şi câinii fără adăpost! >>
p.s.- în pauza după această mirobalantă oră, pe coridor puţea îngrozitor... nu ştiu care este explicaţia reală pentru asta, dar mie-mi sună destul de logic că un ciclop gigantic s-a căcat pe acoperişul liceului. Pace!
Bookmark this post:Bloggerwidgets
Social Bookmarking Blogger Widget |
Scris de Desteee la 20:42 10 comentarii

