La plictiseală.

1.When you look at yourself in the mirror in the morning, what's the first thing you say? să mă tund sau să nu mă tund?
2. How much cash do you have on you? fără număr
3. What's a word that rhymes with "TEST"? BEST
4. Favorite planet? dintre toate pe care le-am vizitat, recunosc că cel mai mult mi-a plăcut Uranus. doar îmi guvernează zodia
5. Who is the 4th person on your missed call list on your cell phone? Ella.
6. What is your main ring tone on your phone? Powerpuff Girls theme song
7. What shirt are you wearing? verde cu spongebob
8. Do you "label" yourself? HA.
9. Name the brand of your shoes you're currently wearing? momentan nu port pantofi, ci şosete şi nu ştiu de la ce firmă sunt. Chiar nu ştiu.
10. Bright or Dark Room? Bright
11. What were you doing at midnight last night? serial evident. The O.C.
12. What did your last text message you received on your cell say? Asta e dură: “Sunt la baie. Wait for me”:))
13. What's a saying that you say a lot? SFINTE CĂCAT/ HA.
14. Who told you they loved you last? veatza în cotextul "nu plecaaaaaa. te iubeeeeeeeesc" înainte să mă urc în maxi taxi. o interpretare impecabilă din Piratul Jack cel Teribil
15. Last furry thing you touched? ariciul care cântă ghei de la veatza
16. How Many Drugs Have You Done In The Past three Days? fără număr din nou.
17. How many rolls of film do you need to get developed? ha?
18. Favorite age you have been so far?
19. Your worst enemy? se ştie! nu mai trebuie să mai dau nume pe-aici:))
20. What is your current desktop picture? simplu, turcoaz
21. What was the last thing you said to someone? dacă stau bine şi mă gândesc cred că “în chiuvetă, retardatule”
22. If you had to choose between a million bucks or to be able to change a major regret? n-am eu regrete aşa mari
23. Do you like someone? STILL.
24. The last song you listened to? HIM- Join me

melodia postului:

Ceva de aşteptat pentru ora de fizică.

Chiar nu credeam că o să fiu vreodată în situaţia în care un cadru didactic să mă întrebe dacă am băut ceva.

'Jurnal' de călătorie.

I'm your man.

Asta pentru că e ÎNTÂI iunie.

Rule the world

Pentru că cea mai bună metodă de apărare în faţa sentimentelor reale este mai întâi să negi, apoi să urăşti. Pe bune.


App:)),

They call me Hell. That's not my name.

Afară pseudoploo şi eu stau şi frec menta pe la calculator. Şi stând aşa şi frecând, mi-a venit cheful să scriu ceva. Am avut o tentativă de post şi zilele trecute. De fapt, scrisesem postul complet, îi pusesem şi taguri:)) dar m-am hotărât că mai bine nu. Şi am avut dreptate, evident. Pentru că despre ce vorbisem atunci este total opus a ceea aş fi vrut acum să fi scris.
Stăteam şi mă uitam prin posturile astea ale mele [aviz ultimelor respectiv celui nepublicat] şi mă enervează tare. Gee, ce plângăcioasă sunt:)). Mă rog, eram, păream. Cât am dramatizat, cât m-am prostit. Ştii, în realitate nu-s aşa o pişăcioasă sentimentalistă cum reiese de prin astea. Pe bune. Cred CĂ CĂcăturile astea smiorcăite sunt efecte secundare de la menstruaţie, altfel nu-mi explic cum de acum mă apucă râsul în crize când le citesc. Uneori cred că ar trebui să fiu mai implicată şi mai...umană!? Da, uneori cred asta, dar nu pentru prea mult timp. Te-ai mira cât pot fi de detaşată. Nu că-s şmecheră? Aproape la fel de şmecheră ca pantera roz. Sau Tolouse [btw, cum se face că personajele mele preferate din desene animate sunt roz? what's wrong with me?!]. Dar destul despre mine, să vorbim acum şi despre mine, ce-am mai făcut blabla. Păi, nu prea am cu ce să mă laud. Doar aşa... banalităţi. Cel mai recent, am adormit la şcoală pentru o oră întreagă. PREA SOMN. Motiv: Noaptea dinainte dormisem la veatza şi ca nişte monştrii de oameni ce suntem am stat şi am vorbit nu lucruri prea frumoase până la 4. Totuşi, eu mă declar mulţumită că nu ne-au apărut bube pe faţă de la câtă răutate am dovedit. Cred că la o analizare mai atentă cu infraroşu se putea observa cum ni se evapora [răutatea] prin toate orificiile.
Gata, îmi închei porţia de confesiuni. Realizez că multe chestii pe care le scriu pe-aici s-ar potrivi mai degrabă scrise într-un caiet care începe cu "dragă jurnalule,..."., dar ăsta e blogul meu personal. Adică scriu chestii personale din viaţa mea personală când n-am ce face şi mă satur de frecat menta.

p.s.- prevăd o posibilă orgie weekend-ul ăsta:))). glumesc. oare?

Salutări cu toţi dinţii!

Chiar că apreciezi ceva doar după ce nu-l mai ai.. şi nu zic asta că e clişeu ci din propria experienţă. Toată săptămâna asta am avut un sentiment de incomplet; ceva din mine nu era la locul lui şi mi-am dat seama cât de mult îmi lipseşte. Frate, cât ghinion trebuie să ai să ţi se rupă dintele în timp ce te speli pe dinţi?:)) Pentru cei care nu m-au văzut vorbind şi nu şi-au primit porţia de amuzament anunţ că fix o săptămână am fost ştirbă. Când eram mică de invăţam să mă şterg la fund şi-mi picau dinţii nu credeam că o sa trebuiască să mai trec prin asta vreodată [sper că s-a înţeles că acum mă refer strict la partea cu dinţii], dar iată-mă câţiva ani mai târziu.. FARA UN DINTE. Din fericire, totul este foarte bine acum.
Ce pot spune? experienţă unică. Am învăţat că poţi să faci o grămadă de glume pe seama ştirbilor [peste 80% din cele auzite erau scormonite de mine, evident:))], că pentru cei de lângă tine nu încetează niciodată să fie amuzant să te vadă zâmbind sau chiar pur şi simplu vorbind, DAAAR mai ales eu nu sunt făcută să tac. Dacă la început evitam să vorbesc, râdeam cât mai subtil.. în următoarele ore îmi turuia gura într-una şi râdeam exact cum îmi stă numai mie în fire.
Dar scopul acestui post este să anunţ cunoscuţii că dacă mă vedeţi azi sau mâine pe stradă, în maxi taxi sau prin curtea liceului zâmbind cu toţi dinţii ca tembela cu o expresie tâmpă pe faţă să ştiţi că nu aveţi de ce vă teme. Nu e mâncare contaminată, nu e nimic în aer, nu m-am drogat şi nu sufăr de nicio boală psihică... sau cel puţin nu una contagioasă:))
Mă oftic foarte tare că nu am învăţat să fac nicio şmecherie gen fântână arteziană în gură sau să scuip şmechereşte.

Untitled.

În permanenţă îmi schimb stările de spirit foarte des şi la intervale de timp foarte scurte. Asta probabil din cauză că sunt cea mai instabilă persoană pe care o cunosc din punct de vedere emoţional. Dar acum e primăvară, iar pe la mijlocul primăverii devin plină de iubire şi în personalitatea mea scânteietoare încep să radieze sentimente.. să spunem mai pozitive decât de obicei. Hihi. Cât sunt de adorabilă.

"Hey, God, it's me. WADAAP?"

Serialul meu preferat: How I met your mother. L-am văzut cap-coadă de doo ori [sau cel puţin episoadele apărute până în momentul de faţă], unele episoade de 3-4 ori, şi tot nu mă satur de el.
Povestea, ideile, replicile, toate sunt absolut geniale. Mai ales personajele, iubesc personajele.
Ted e Ted, băiatul ideal bla bla, l-aş lua acasă pe la 30 de ani. Lily şi Marshall sunt adorabili. Pe Barney l-aş viola în cel mai tiranic mod. Robin îmi aminteşte foarte foarte mult de o persoană.
Recomand. Nu peste mult timp, il voi revedea... iar.

Hai să întrebăm.

Numai mama omida şi poate nici ea în totalitate, ştie cât de mult urăsc întrebările de complezenţă. Nu le înţeleg rostul nici dacă îmi dai în cap cu "Rostul întrebărilor de complezenţă-cartea". De ce nu înţeleg? Pentru că nu ai ce să înţelegi. De ce să întrebi ceva numai ca să te afli în treabă? De ce să întrebi ceva, ştiind 200% sigur că răspunsul partenerului de conversaţie nu înfluenţează nici în cea mai mică măsură acţiunea pe care o urmează s-o faci? De ce să întrebi ceva când de fapt nici nu înteresează răspunsul? Crezi că te face să pari mai simpa? Dă-ţi foc că nu pari!
A da, şi tot la capitolul chestii care ar trebui interzise prin lege să fie spuse intră şi întrebările pe care ţi le pune un prost când nu vrei să mănânci ceva, vrei să faci sport, etc., gen: o dragă, ţii la siluetă/nu vrei să te îngraşi/eşti la cură? nono pe bune, labă tristă, uită-te la mine, scoate limba, dă-ţi un pumn în cap cât timp încă mai eşti cu limba pe-afară şi gândeşte-te [dacă nu îţi cer prea mult]: arăt eu a om disperat de greutate, care nu vrea să se îngraşe? ţi se pare ţie că mi se scurge slănina pe nas, urechi şi celalte orificii?

Legend...wait for it...DARY!

Am stat şi am cugetat profund... sau doar cugetat sau doar ceva profund. Nu asta contează. Ideea e că mi-am făcut un inventar d-ăla de realizări în viaţă pe care le-am făcut până acum. Ce-i drept nu e o listă chiar aşa lungă, dar are substanţă, iar eu sunt foarte mândră despre mine.

DIIING: am avut njdemii de vise care s-au adeverit, vise care s-au dovedit mai devreme sau mai târziu că aveau legătură cu ce urma să se întâmple. Eu sunt mai paranormală aşa de fel, de ce credeţi că mi se spune Ioana? Pentru cei care au o falsă impresie, numele meu nu este ăsta. Asta e doar o ceva... de alint de la adevăratul meu nume, Superioana. Dacă m-ar fi chemat Iuwuggdvsdgdv cine mi-ar spune pe tot numele? Nimeni. Nu e mai simplu Dgdv? Bineînţeles că e. Eu una aşa mi-aş spune în oglindă când mi-aş repeta în fiecare dimineaţă cât de minunată sunt [glumesc:)), nu aş face asta doar dimineaţa].

DIIING: am prins un peşte numai şi numai cu propriile mele mânuţe. Numele lui a fost Peste cel Imo- prenumele Peste cel, iar numele Imo. A fost vedetă d-aia are prenumele trecut înainte de nume. Şi se scrie 'Peste' cu 's' de la vacă, nu cu 'ş' de la şarpe; numele se trage de la faptul că de fiecare dată când îl scăpam pe jos se dădea cu capul de piciorul mesei. Ce să zic? avea un temperament mai depresiv. Oricum, a murit a do-a zi. Ştiu că pare aproape imposibil ca o persoană dulce şi suavă aşa ca mine să prindă o asemenea bestie acvatică, dar ce-i drept.. dacă eu nu posed aptitudinile necesare pentru o astfel de treabă murdară, atunci cine? pentru mai multe informaţii contactaţi-mă la numărul de telfon 07***2****:>. Convorbiri cu fanii după miezul nopţii, în pauza dintre yoga şi kamasutra cu perna.

DIIING: într-o seară am scris toate replicile din cel mai tare episod de desene animate din istoria desenelor animate. Şi astfel l-am învăţat pe de rost. Merit un val de aplauze pentru dedicare şi conştiinciozitate.

DIIING: Am trecut de nivelul 200 la mobsters. Şi asta e ceva mai de actualitate. De fapt sunt chiar nivelul 205... deci mai merit cel puţin încă un val de aplauze pentru ambiţie şi persistenţă.

Şi ar mai fi câte ceva, dar nu sunt demne de a fi menţionate. Dacă îmi mai amintesc ceva memorabil, completez.

And isn't it ironic?

E uimitor cum 3 cuvinte pot declanşa o asemenea revelaţie. Dar eu sunt eu, nimic nu mă mai surprinde la mine. Uitasem cât de şmecheră nu cu doi, nu cu trei, ci cu şapteş’doi de 'şm' sunt. Good to have me back.
O persoană foarte inteligentă şi foarte importantă pentru mine mi-a spus odată că interesul investit de tine în ceva este invers proporţional cu interesul investit de alţii în acel ceva. Aceeaşi persoană minunată m-a uimit şi când mi-a zis că dacă îşi impune să simtă ceva, simte şi dacă vrea să creadă ceva, crede. Şi nu numai că mi-a zis, dar mi-a şi arătat asta. Şi nu cred că mai e necesar să precizez că acea persoană sublimă sunt eu.

Sper să mă auzi.

Bucată de ciocolată proaspăt digerată de stomacul meu, te întrebi ce mă întreb şi eu? Dacă a meritat să mă cert cu mama- stai, stai, nu e adevărat, reiau: a meritat să se certe mama cu mine - juma' de oră din cauză că nu m-am putut împotrivi instictului de primată [de altfel nici nu prea m-am omorât cu efortul să nu], şi lăsându-mă fraierită de clipitul ochilor tăi mari şi inocenţi [sau erau bucăţi de alune!?] şi de privirea aceea demonică, m-am înfruptat din tine fără nici cea mai mică urmă de jenă, dovedind pur egoism şi calicism? Nu ştiu despre tine cât de bine faci sau cât de mult te-ntrebi ce-am zis eu mai sus, dar eu zic că da, a meritat. Dacă te face să te simţi mai bine, tu ai gust mai bun decât mama.

O să scriu un roman!

Cam aşa particip eu la o conversaţie când mă aflu într-o stare de nimicnicie:
ea: Ioana, ar trebui să petrecem mai puţin timp cu calculatorul şi internetul
eu: da, ar trebui, dar asta nu înseamnă că o să şi fac asta[...]
ea: Ioana, ar trebui să te-apuci de ceva; să faci ceva ce-ţi place şi la care te pricepi
eu: da, ar trebui, dar asta nu înseamnă că o să şi fac asta[...]
ea: Ioana, ar trebui să te uiţi la câteva seriale coreene, ai avea să înveţi multe
eu: da, ar trebui, dar asta nu înseamnă că o să şi fac asta[...]
... juma' de drum, discuţia continuă în acelaşi ritm
După un timp, discuţia deraiază.

Şi într-un final m-am gândit să o ascult şi pe ea, şi luând în calcul sfaturile ei şi ale Alezgandrei care consideră că se împute imaginaţia degeaba la mine în cap, am decis să scriu un roman. Da, o să scriu un roman- Pom şi Herry, o variantă personală şi îmbunătăţită de Tom şi Jerry. Ideea briliantă, marca Superioana, pe sistemul şi animalele iubeşte: POM ŞI HERRY SUNT GAY. Va fi ceva complex:)). Ca să aveţi şi o imagine în minte despre ale mele personaje, din lipsă de chef şi exces de lene, acestea vor arăta la aspect exact ca Tom şi respectiv, Jerry. Restul va fi clădit din propria-mi minte cu bază puternică de imaginaţie şi idei personale. Şi, ca să fiu şmecheră, am făcut şi promo, care poate fi admirat mai jos:)).



p.s.-nu ştiu cât de curând voi începe să scriu la roman.

LATER EDIT: în caz că nu s-a observat deja, e de datoria mea să precizez că romanul va fi parodie.