Grand prix.

ŞIIIIIII premiul pentru cea mai utilă persoană în viaţă se acordă fiinţei minunate care a uploadat pe filelist toate episoadele cu Piratul Jack cel teribil dublate în română. Să-i dea Dumnezeu numai sănătate şi fericire că a făcut cel mai nobil gest care se putea face. Mii de mulţumiri şi de aplauze. I-aş fi ridicat o statuie cu numele lui/ei dar e anonim. Oricum, cred că îl/ o iubesc.
p.s.- dragă domnule care m-ai făcut atât de fericită, dacă ai până în 20 de ani şi eşti balanţă, contactează-mă. Există posibilitatea să fii sufletul meu pereche:))

Untitled.

În permanenţă îmi schimb stările de spirit foarte des şi la intervale de timp foarte scurte. Asta probabil din cauză că sunt cea mai instabilă persoană pe care o cunosc din punct de vedere emoţional. Dar acum e primăvară, iar pe la mijlocul primăverii devin plină de iubire şi în personalitatea mea scânteietoare încep să radieze sentimente.. să spunem mai pozitive decât de obicei. Hihi. Cât sunt de adorabilă.

Sper să mă auzi.

Bucată de ciocolată proaspăt digerată de stomacul meu, te întrebi ce mă întreb şi eu? Dacă a meritat să mă cert cu mama- stai, stai, nu e adevărat, reiau: a meritat să se certe mama cu mine - juma' de oră din cauză că nu m-am putut împotrivi instictului de primată [de altfel nici nu prea m-am omorât cu efortul să nu], şi lăsându-mă fraierită de clipitul ochilor tăi mari şi inocenţi [sau erau bucăţi de alune!?] şi de privirea aceea demonică, m-am înfruptat din tine fără nici cea mai mică urmă de jenă, dovedind pur egoism şi calicism? Nu ştiu despre tine cât de bine faci sau cât de mult te-ntrebi ce-am zis eu mai sus, dar eu zic că da, a meritat. Dacă te face să te simţi mai bine, tu ai gust mai bun decât mama.

Obsedant

Anu' trecut într-o zi frumoasă de primăvara [spre sfârşit aşa]: din nu ştiu ce prostie am dat peste o melodie a unei cântăreţe pe care o detest- penibilitatea nemărginită pe care o dovedeşte are contribuţia ei în sentimentul de repulsie provocat. Tot din nu ştiu ce prostie, am ascultat-o o dată, mă făcea să dansez, iar vremea de afară era perfectă. Din aceeaşi prostie ca mai sus, i-am dat play din nou şi din nou şi din nou. Astfel întrega zi am ascultat-o [căca-m-aş pe ea să mă cac!]. Dacă îmi amintesc eu bine [şi îmi amintesc], în noaptea aceleiaşi zi au urmat muuulte:)). Revenind, a fost o aventură de o zi cu melodia aia. Dimineaţa următoare era dusă pentru mine, şi uitasem de existenţa ei. M-am hotărât să nu mai menţionez despre asta pentru că nu e ceva de care eram mândră.. până azi [suspans:))]

Şi iată-ne, după 279 de zile [mi-a luat ceva să-mi amintesc ziua cu exactitate] şi nu ştiu câte ore aveam să fac cea mai mare greşeală a vieţii mele [zic şi eu ca să fie mai palpitant]. Am deschis un folder cu muzică de-a lu' tata cu nu ştiu ce top şi fără să ma uit ce mâncare de crocodili era în el, l-am băgat în winamp. Nu ştiu cum naiba s-a nimerit, dar în momentul în care am dat next, a început. Aceeaşi cântăreaţă odioasă cu aceeaşi melodie obsedantă s-a întors să mă bântuie! Să fie concidenţă că azi vremea a fost la fel de perfectă ca atunci? Nu ştiu, dar acelaşi efect l-a avut asupra mea: mi-a sculat dorinţa de dans, exact ca un băţ un cur. Şi timp de câteva ore, am retrăit acea zi. Şi ca reiteraţia [sau cel puţin senzaţia de] să fie completă, am fost şi prin tărâmul făgăduinţei ca atunci. Deşi la fel de sublim, lipsea ceva...

Revenind iar:)), efectiv nu mă pot abţine. Şi să mă uit la House mi-e greu. Nu prea poţi să te concentrezi la ceva când îţi sună în cap într-una"AI CHEEEEEENT UEIT TU SI IU ĂGHEEEN". Mă disperă. O să o pun pe repeat şi o voi asculta toată noaptea. Poate dacă o ascult atâta, chiar şi în stare inconştientă, o să ajungă să-mi fie scârbă de ea [cum ar trebui în mod normal] şi mâine...se va întâmpla ce s-a întâmplat acum 278 de zile. Briliant, nu?