They call me Hell. That's not my name.

Afară pseudoploo şi eu stau şi frec menta pe la calculator. Şi stând aşa şi frecând, mi-a venit cheful să scriu ceva. Am avut o tentativă de post şi zilele trecute. De fapt, scrisesem postul complet, îi pusesem şi taguri:)) dar m-am hotărât că mai bine nu. Şi am avut dreptate, evident. Pentru că despre ce vorbisem atunci este total opus a ceea aş fi vrut acum să fi scris.
Stăteam şi mă uitam prin posturile astea ale mele [aviz ultimelor respectiv celui nepublicat] şi mă enervează tare. Gee, ce plângăcioasă sunt:)). Mă rog, eram, păream. Cât am dramatizat, cât m-am prostit. Ştii, în realitate nu-s aşa o pişăcioasă sentimentalistă cum reiese de prin astea. Pe bune. Cred CĂ CĂcăturile astea smiorcăite sunt efecte secundare de la menstruaţie, altfel nu-mi explic cum de acum mă apucă râsul în crize când le citesc. Uneori cred că ar trebui să fiu mai implicată şi mai...umană!? Da, uneori cred asta, dar nu pentru prea mult timp. Te-ai mira cât pot fi de detaşată. Nu că-s şmecheră? Aproape la fel de şmecheră ca pantera roz. Sau Tolouse [btw, cum se face că personajele mele preferate din desene animate sunt roz? what's wrong with me?!]. Dar destul despre mine, să vorbim acum şi despre mine, ce-am mai făcut blabla. Păi, nu prea am cu ce să mă laud. Doar aşa... banalităţi. Cel mai recent, am adormit la şcoală pentru o oră întreagă. PREA SOMN. Motiv: Noaptea dinainte dormisem la veatza şi ca nişte monştrii de oameni ce suntem am stat şi am vorbit nu lucruri prea frumoase până la 4. Totuşi, eu mă declar mulţumită că nu ne-au apărut bube pe faţă de la câtă răutate am dovedit. Cred că la o analizare mai atentă cu infraroşu se putea observa cum ni se evapora [răutatea] prin toate orificiile.
Gata, îmi închei porţia de confesiuni. Realizez că multe chestii pe care le scriu pe-aici s-ar potrivi mai degrabă scrise într-un caiet care începe cu "dragă jurnalule,..."., dar ăsta e blogul meu personal. Adică scriu chestii personale din viaţa mea personală când n-am ce face şi mă satur de frecat menta.

p.s.- prevăd o posibilă orgie weekend-ul ăsta:))). glumesc. oare?

Salutări cu toţi dinţii!

Chiar că apreciezi ceva doar după ce nu-l mai ai.. şi nu zic asta că e clişeu ci din propria experienţă. Toată săptămâna asta am avut un sentiment de incomplet; ceva din mine nu era la locul lui şi mi-am dat seama cât de mult îmi lipseşte. Frate, cât ghinion trebuie să ai să ţi se rupă dintele în timp ce te speli pe dinţi?:)) Pentru cei care nu m-au văzut vorbind şi nu şi-au primit porţia de amuzament anunţ că fix o săptămână am fost ştirbă. Când eram mică de invăţam să mă şterg la fund şi-mi picau dinţii nu credeam că o sa trebuiască să mai trec prin asta vreodată [sper că s-a înţeles că acum mă refer strict la partea cu dinţii], dar iată-mă câţiva ani mai târziu.. FARA UN DINTE. Din fericire, totul este foarte bine acum.
Ce pot spune? experienţă unică. Am învăţat că poţi să faci o grămadă de glume pe seama ştirbilor [peste 80% din cele auzite erau scormonite de mine, evident:))], că pentru cei de lângă tine nu încetează niciodată să fie amuzant să te vadă zâmbind sau chiar pur şi simplu vorbind, DAAAR mai ales eu nu sunt făcută să tac. Dacă la început evitam să vorbesc, râdeam cât mai subtil.. în următoarele ore îmi turuia gura într-una şi râdeam exact cum îmi stă numai mie în fire.
Dar scopul acestui post este să anunţ cunoscuţii că dacă mă vedeţi azi sau mâine pe stradă, în maxi taxi sau prin curtea liceului zâmbind cu toţi dinţii ca tembela cu o expresie tâmpă pe faţă să ştiţi că nu aveţi de ce vă teme. Nu e mâncare contaminată, nu e nimic în aer, nu m-am drogat şi nu sufăr de nicio boală psihică... sau cel puţin nu una contagioasă:))
Mă oftic foarte tare că nu am învăţat să fac nicio şmecherie gen fântână arteziană în gură sau să scuip şmechereşte.

Untitled.

În permanenţă îmi schimb stările de spirit foarte des şi la intervale de timp foarte scurte. Asta probabil din cauză că sunt cea mai instabilă persoană pe care o cunosc din punct de vedere emoţional. Dar acum e primăvară, iar pe la mijlocul primăverii devin plină de iubire şi în personalitatea mea scânteietoare încep să radieze sentimente.. să spunem mai pozitive decât de obicei. Hihi. Cât sunt de adorabilă.

Obsedant

Anu' trecut într-o zi frumoasă de primăvara [spre sfârşit aşa]: din nu ştiu ce prostie am dat peste o melodie a unei cântăreţe pe care o detest- penibilitatea nemărginită pe care o dovedeşte are contribuţia ei în sentimentul de repulsie provocat. Tot din nu ştiu ce prostie, am ascultat-o o dată, mă făcea să dansez, iar vremea de afară era perfectă. Din aceeaşi prostie ca mai sus, i-am dat play din nou şi din nou şi din nou. Astfel întrega zi am ascultat-o [căca-m-aş pe ea să mă cac!]. Dacă îmi amintesc eu bine [şi îmi amintesc], în noaptea aceleiaşi zi au urmat muuulte:)). Revenind, a fost o aventură de o zi cu melodia aia. Dimineaţa următoare era dusă pentru mine, şi uitasem de existenţa ei. M-am hotărât să nu mai menţionez despre asta pentru că nu e ceva de care eram mândră.. până azi [suspans:))]

Şi iată-ne, după 279 de zile [mi-a luat ceva să-mi amintesc ziua cu exactitate] şi nu ştiu câte ore aveam să fac cea mai mare greşeală a vieţii mele [zic şi eu ca să fie mai palpitant]. Am deschis un folder cu muzică de-a lu' tata cu nu ştiu ce top şi fără să ma uit ce mâncare de crocodili era în el, l-am băgat în winamp. Nu ştiu cum naiba s-a nimerit, dar în momentul în care am dat next, a început. Aceeaşi cântăreaţă odioasă cu aceeaşi melodie obsedantă s-a întors să mă bântuie! Să fie concidenţă că azi vremea a fost la fel de perfectă ca atunci? Nu ştiu, dar acelaşi efect l-a avut asupra mea: mi-a sculat dorinţa de dans, exact ca un băţ un cur. Şi timp de câteva ore, am retrăit acea zi. Şi ca reiteraţia [sau cel puţin senzaţia de] să fie completă, am fost şi prin tărâmul făgăduinţei ca atunci. Deşi la fel de sublim, lipsea ceva...

Revenind iar:)), efectiv nu mă pot abţine. Şi să mă uit la House mi-e greu. Nu prea poţi să te concentrezi la ceva când îţi sună în cap într-una"AI CHEEEEEENT UEIT TU SI IU ĂGHEEEN". Mă disperă. O să o pun pe repeat şi o voi asculta toată noaptea. Poate dacă o ascult atâta, chiar şi în stare inconştientă, o să ajungă să-mi fie scârbă de ea [cum ar trebui în mod normal] şi mâine...se va întâmpla ce s-a întâmplat acum 278 de zile. Briliant, nu?