When I get sad, I stop being sad, and be AWESOME instead. True story.
RSS

14 februarie 2010

Fălafăl.

Pentru început, ţin să lămuresc că nu sunt imo, nu mă dau cu capul de pereţi când ascult muzică, nu-mi crestez mâinile în ideea de a-mi scurta venele, iubesc viaţa, nu tânjesc după durere [bine, poate doar în contexte erotice] şi ca postul să nu pară scris de o astfel de persoană voi scrie de fiecare dată biscuite în loc de lamă şi a gâdila în loc de a tăia [cu conjugările de rigoare].

Şi s-a întâmplat într-o sâmbătă.. soarele strălucea, păsărele cântau- pe naiba. Mi-era frig, iar deundeatâteapăsărele nu scoteau niciun murmur. Dar dat fiind faptul că Alezgandra era singură acasă, împreună cu tovarăşa Hulia i-am făcut o vizită prelungită [stabilită şi anunţată de o săptămână] la domiciliu. În ce a constat vizita noastră? Hm.. ceva filme, ceva gustărele/redds, discuţii dă fete, muzicuţă [sună mai prietenos cu diminutive] gâdilat pe degete urmat de "surorizarea de sânge" între mine şi tovarăşa mai sus menţionată ... să ne oprim puţin la ultima parte. Ştiam că se va întâmpla, dar nu eram destul de pregătite [ea mai mult decât mine]- şi nu, nu am schimbat subiectul, tot despre gâdilatul cu biscuitele vorbesc:))

A fost o atmosferă foarte romantică, aşa pentru noi: şi lumina şi câteva lumânărele aprinse [pare ciudat, dar NU E. lumânărele de efect, lumina ca să fim sigure că nu gâdilăm altceva:))], Vama veche- N-am chef azi pe fundal, Alezgandra şi ceva maimuţoi ca martori. I-am zis Iuliei că nu o să spun că iniţial a fost cam găină deci nu o voi face!!! Am avut câteva impedimente tehnice, gen după ce îşi belise ea degetul, la mine nu gâdila biscuitele, dar într-un final am reuşit şi astfel, gâdilate amândouă cu acelaşi biscuite, ne-am "unit" degetele gâdilate, iar operaţiunea a avut un hepi-ending. Restul serii a decurs la fel de frumix, cu mult râs şi o porţişoară [continui să folosesc diminutive în acelaşi scop] din The secret diary of a call girl.

Astfel, la sfârşitul zilei de 13 februarie m-am ales cu o suroră, am păstrat fiecare câte juma' de biscuite şi bucata de tampon [d-ăla de faţă] cu sângele celeilalte ca amintire... şi am scris despre asta pentru că a însemnat mult pentru mine, la fel cum înseamnă şi ea.

p.s.- Fălafăl [ştim noi ce-nseamnă asta şi e de ajuns], soro de sânge. Always have, aways wiiiiiill

LATER EDIT: nu, nu suntem prea mari pentru asta:))

8 comentarii:

Hulia [sora de sange] spunea...

Fălafăl you too <3

Alezgandra?! spunea...

Mai imo girl :)) postul e minunat,genial,superix ,ma bucur ca ai mentionat de gradina mea zoologica de maimutoi pe care ii urasc.
Bine ca aveam biscuitele in casa si ca v-am spus ca intr-un timp ati cam renuntat la ideea de a va gadila.[cum ma gadila in loc de a te taia?=)) ,multa imaginatie se impute degeaba acolo la tine ar trebuii sa scrii si tu o carte ]

Desteee spunea...

intr-adevar, ai fost de un real ajutot alezgandro, nu stiu ce ne-am fi facut fara tine, multumiri speciale tie:D
multumesc de asemenea si pentru laude:))

Ella :) spunea...

omaigad cum ai putut face asa ceva? ntz ntz daca una din voi are vreo boala ceva cu transmitere prin sange si acum .... :)))

Desteee spunea...

ne-am gandit si la asta dar..:-? nu prea am luat in calcul:))

Huana spunea...

deci ati luat toate bolile cu 's' :))

Hulia, sora de sange spunea...

ne-am facut analizele inainte, mai :))

si chiar daca sa zicem ca nu am fi facut asta [preuspunand prin absurd, evident] noi impartim totul, inclusiv bolile :))

Desteee spunea...

da da, exact:))

Trimiteți un comentariu