2 septembrie 2010
23 august 2010
22 august 2010
Cele mai două săptămâni.
Încep prin a spune:
Şi continui prin: aleluia.
Sper doar să nu izbucnesc din nou în lacrimi în timp ce scriu aici. Dacă reuşesc asta sunt superduper mulţimită. Deci am fost plecată Să fac un mic review a celor întâmplate în tot acest timp.
1. Mi-am dat seama cât înseamnă ea pentru mine, cât de mult pot iubi pe cineva şi cât de bine mă pot simţi cu cineva care mă înţelege atât, dar atât de bine şi mă iubeşte necondiţionat. Cristina sisule, te iubesc mult [aproape de bine tare=))] . Şi chiar acum aici la mine acasă mă simt mai singură ca niciodată.
2. Am cunoscut MULŢI, MULŢI OAMENI. Unii mi-au plăcut mult. M-au făcut să râd şi să mă simt atât de bine, ca şi cum ne-am cunoaşte de-o viaţă. Alţii mi-au displăcut. Mult. Dar nu atât de mult încât să-l bag pe Foster [MAD Foster] în acţiune. Alţii .. altceva. Dar mai bine mă opresc aici, blogul meu nu este CHIAR atât de personal:)).
3. Am făcut şi văzut multe first-uri. CATEGORIC. PENTRU CĂ AŞA E FRUMOS [aproape de bine tare:))]
4. Nu mă mai laud, frate. Puţa mea.
Deci, concluzie: a fost genial.
Concluzie numărul doi: mai vreau.
Şi continui prin: aleluia.
Sper doar să nu izbucnesc din nou în lacrimi în timp ce scriu aici. Dacă reuşesc asta sunt superduper mulţimită. Deci am fost plecată Să fac un mic review a celor întâmplate în tot acest timp.
1. Mi-am dat seama cât înseamnă ea pentru mine, cât de mult pot iubi pe cineva şi cât de bine mă pot simţi cu cineva care mă înţelege atât, dar atât de bine şi mă iubeşte necondiţionat. Cristina sisule, te iubesc mult [aproape de bine tare=))] . Şi chiar acum aici la mine acasă mă simt mai singură ca niciodată.
2. Am cunoscut MULŢI, MULŢI OAMENI. Unii mi-au plăcut mult. M-au făcut să râd şi să mă simt atât de bine, ca şi cum ne-am cunoaşte de-o viaţă. Alţii mi-au displăcut. Mult. Dar nu atât de mult încât să-l bag pe Foster [MAD Foster] în acţiune. Alţii .. altceva. Dar mai bine mă opresc aici, blogul meu nu este CHIAR atât de personal:)).
3. Am făcut şi văzut multe first-uri. CATEGORIC. PENTRU CĂ AŞA E FRUMOS [aproape de bine tare:))]
4. Nu mă mai laud, frate. Puţa mea.
Deci, concluzie: a fost genial.
Concluzie numărul doi: mai vreau.
4 august 2010
10 iulie 2010
Postul despre Gogu nu merită melodie ataşată.
Haideţi să vă povestesc ceva. Acum mult timp l-am cunoscut pe Gogu. Gogu este o persoană incredibil de prefăcută. Gogu pupă în cur oamenii pe care nu-i suportă. Şi prin pupat mă refer la sărutat adânc interminabil cu limba. Asta face Gogu. Când îl vezi vrea să pară cu totul altceva decât este. Vrea să arate că el se distrează şi că are prieteni. Dar de fapt el nu are prieteni. Pentru că nu merită. Gogu e genul de om pe care îţi vine să-l buşeşti cu mănuşa de box în faţă până la leşin pentru că efectiv faţa lui cere muie. Cere grav. Aşa e Gogu.
Gogu este enervant prin simplul fapt că vorbeşte . De fiecare dată când deschide gura ori spune o chestie care AR TREBUI să-l facă să pară inteligent [deşi e prost de face mucegai] ori mânănCĂ Căcat şi spune aceleaşi lucruri mereu şi mereu [PENTRU CĂ ESTE EXTREM DE LIMITAT] şi devine penibil. Mai penibil decât M is for Michael difuzat pe MTV un an întreg. Gogu este o persoană fără caracter şi vreau să-l calc pe cap.
Gogu este enervant prin simplul fapt că vorbeşte . De fiecare dată când deschide gura ori spune o chestie care AR TREBUI să-l facă să pară inteligent [deşi e prost de face mucegai] ori mânănCĂ Căcat şi spune aceleaşi lucruri mereu şi mereu [PENTRU CĂ ESTE EXTREM DE LIMITAT] şi devine penibil. Mai penibil decât M is for Michael difuzat pe MTV un an întreg. Gogu este o persoană fără caracter şi vreau să-l calc pe cap.
28 iunie 2010
La plictiseală.
1.When you look at yourself in the mirror in the morning, what's the first thing you say? să mă tund sau să nu mă tund?
2. How much cash do you have on you? fără număr
3. What's a word that rhymes with "TEST"? BEST
4. Favorite planet? dintre toate pe care le-am vizitat, recunosc că cel mai mult mi-a plăcut Uranus. doar îmi guvernează zodia
5. Who is the 4th person on your missed call list on your cell phone? Ella.
6. What is your main ring tone on your phone? Powerpuff Girls theme song
7. What shirt are you wearing? verde cu spongebob
8. Do you "label" yourself? HA.
9. Name the brand of your shoes you're currently wearing? momentan nu port pantofi, ci şosete şi nu ştiu de la ce firmă sunt. Chiar nu ştiu.
10. Bright or Dark Room? Bright
11. What were you doing at midnight last night? serial evident. The O.C.
12. What did your last text message you received on your cell say? Asta e dură: “Sunt la baie. Wait for me”:))
13. What's a saying that you say a lot? SFINTE CĂCAT/ HA.
14. Who told you they loved you last? veatza în cotextul "nu plecaaaaaa. te iubeeeeeeeesc" înainte să mă urc în maxi taxi. o interpretare impecabilă din Piratul Jack cel Teribil
15. Last furry thing you touched? ariciul care cântă ghei de la veatza
16. How Many Drugs Have You Done In The Past three Days? fără număr din nou.
17. How many rolls of film do you need to get developed? ha?
18. Favorite age you have been so far?
19. Your worst enemy? se ştie! nu mai trebuie să mai dau nume pe-aici:))
20. What is your current desktop picture? simplu, turcoaz
21. What was the last thing you said to someone? dacă stau bine şi mă gândesc cred că “în chiuvetă, retardatule”
22. If you had to choose between a million bucks or to be able to change a major regret? n-am eu regrete aşa mari
23. Do you like someone? STILL.
24. The last song you listened to? HIM- Join me
melodia postului:
2. How much cash do you have on you? fără număr
3. What's a word that rhymes with "TEST"? BEST
4. Favorite planet? dintre toate pe care le-am vizitat, recunosc că cel mai mult mi-a plăcut Uranus. doar îmi guvernează zodia
5. Who is the 4th person on your missed call list on your cell phone? Ella.
6. What is your main ring tone on your phone? Powerpuff Girls theme song
7. What shirt are you wearing? verde cu spongebob
8. Do you "label" yourself? HA.
9. Name the brand of your shoes you're currently wearing? momentan nu port pantofi, ci şosete şi nu ştiu de la ce firmă sunt. Chiar nu ştiu.
10. Bright or Dark Room? Bright
11. What were you doing at midnight last night? serial evident. The O.C.
12. What did your last text message you received on your cell say? Asta e dură: “Sunt la baie. Wait for me”:))
13. What's a saying that you say a lot? SFINTE CĂCAT/ HA.
14. Who told you they loved you last? veatza în cotextul "nu plecaaaaaa. te iubeeeeeeeesc" înainte să mă urc în maxi taxi. o interpretare impecabilă din Piratul Jack cel Teribil
15. Last furry thing you touched? ariciul care cântă ghei de la veatza
16. How Many Drugs Have You Done In The Past three Days? fără număr din nou.
17. How many rolls of film do you need to get developed? ha?
18. Favorite age you have been so far?
19. Your worst enemy? se ştie! nu mai trebuie să mai dau nume pe-aici:))
20. What is your current desktop picture? simplu, turcoaz
21. What was the last thing you said to someone? dacă stau bine şi mă gândesc cred că “în chiuvetă, retardatule”
22. If you had to choose between a million bucks or to be able to change a major regret? n-am eu regrete aşa mari
23. Do you like someone? STILL.
24. The last song you listened to? HIM- Join me
melodia postului:
22 iunie 2010
Comptine d'un autre été l'après midi.
În timpul verii, e regulă la mine să mă apuce cel puţin o dată o criză de antisocialitate. Da' criză d'aia puternică de nu mai ies din casă decât până la magazin şi uneori nici atât. Şi iată-mă. Putrezind pe acelaşi scaun, legănându-mă încontinuu pe spate aşteptând să prind rădăcini. Da, e frumos să te uiţi la seriale şi la filme toată ziua. Da, e frumos să bei compot de vişine la fiecare jumătate de oră [de-ţi distrugi şi vezica]. Da, e frumos să te joci farmville. Şi da, e frumos să nu faci nimic toată ziua pentru că nu ai nici cea mai infimă urmă de chef sau interes pentru a face altceva. Şi totuşi, nu e ca lăbăresc din partea mea asta? I mean.. e vacanţă. Ar trebui să mă zbengui ca o gazeluţă de ici-colo. Şi mai e ceva ce-mi mistuie existenţa. De ce pentru numele meu tot ascult de azi dimineaţă La vie en rose?EN ROSE.
p.s.- am uitat să menţionez că odată la 2-3 zile mă duc la alergat la 7 jumate dimineaţa.HA. asta mai îndreapta puţin lucrurile. puţin, da' îndreaptă.
p.s.- am uitat să menţionez că odată la 2-3 zile mă duc la alergat la 7 jumate dimineaţa.HA. asta mai îndreapta puţin lucrurile. puţin, da' îndreaptă.
20 iunie 2010
Unic. Dorobanti. Rasarit.
personaje prezente: subsemnata, veatza iulia, urs, stro care filmeaza, miaiandrei, georgiana si laza.
7 iunie 2010
Ceva de aşteptat pentru ora de fizică.
Chiar nu credeam că o să fiu vreodată în situaţia în care un cadru didactic să mă întrebe dacă am băut ceva.
5 iunie 2010
1 iunie 2010
25 mai 2010
Postul conţine informaţii despre finalul actualelor sezoane din serialele la care te uiţi şi tu aşa că, Iulia, nu citi:))
Tocmai ce-am terminat şi ultimele episoade apărute din Chuck. [CHUCK =p~] Şi astfel am terminat de văzut sezoanele curente din serialele la care ma uit momentan şi tre' să aştept până în toamnă până reîncep. A fost o perioadă foarte frumoasă şi plină de seriale. Au fost zile în care vedeam efectiv câte un sezon pe zi, uneori probabil uitând să mai şi mănânc. Şi înainte să mă bag la serialul de care m-am apucat ieri la propunerea Cristinei [mulţam, sisule] şi deja am văzut jumate de sezon [am avut şcoalăăă, că-l terminam până acum şi da, mă laud aşa puţin :">], m-am hotărât să comentez şi eu câte ceva despre finalurile acestora.
DEci [avertismentul din titlu e valabil şi pentru ceilalţi]:
One Tree Hill şi Gossip Girl- hai să le iau pe amândouă deodată pentru că au avut finaluri surpinzător de asemănătoare. Dacă în OTH mă aşteptam ca ultima scenă să aibă legătură cu nebuna aia şi să fie ceva cu omor bla bla, în Gossip nu mă aşteptam ca însuşi Chuck s-o belească în halul ăsta. Evident, în următorul sezon îşi va reveni, că doar de.. E VORBA DESPRE CHUCK BASS. Îmi bag mâna şi juma' de ţâţă-n foc că-n mod miraculos se va vindeca. True story.
House- cel mai genial sfârşit de sezon. Ar putea să-l şi termine aşa. Glumesc, nu vreau să se termine niciodată:)). După vreo 5 minute în care am stat cu inima cât un purice, am început să sar ca disparata de pe scaun când am văzut sărutul celor doi. VREAU SEZONUL ŞAPTE.
How I met your mother- ţin să precizez iarăşi că e serialul meu preferat:)), deşi pentru un anumit timp credeam că Chuck îi luase locul- n-a fost nimic şoc. Probabil dacă Robin şi Ted [Teeed=p~] s-ar fi sărutat atunci, sărut urmat de bauchicabaubau ar fi fost ceva. În schimb mi-a plăcut chestia cu Lily şi univesrul. Pentru că şi eu sunt la fel. Aştept semne de la univers ca să ştiu daca e bine ce fac sau urmează să fac.:))
Two and a half men- EPIC:)). Iar mai frumos decât Charlie ducându-se la lucrul în serviciul comunităţii, a fost faza precedentă, mai bine zis poziţia lui pe capota maşinii. Frumos tare.
Chuck- CHUUUUCK. Nu ştiu cum o să stau eu vara asta fără să mă uit la el. Eventual o să-l revăd când mi se face tare tare dor. Episoadele [că au apărut ultimele două deodată] eu fost şmechere. Evident, ca oricare altele din Chuck [CHUUUCK=p~], iar faza din final nu mă face decât să aştept cu sufletul la gură ce urmează din el pentru că SLAVĂ DOMNULUI A PRIMIT SEZON NOU.
Şi cam atât din serialele on air la care mă uit. A, şi dacă tot vorbesc despre seriale, de curând am terminat şi Pushing daisies care a fost mai mult decât genial [ştiu, folosesc cam mult cuvântul ăsta]. Oricât am tras eu de el, să mă uit mai rar ca să nu-l termin prea repede [ARE DOAR 2 SEZOANE ŞI ALEA SCURTE] tot am ajuns la final.
În încheiere, precizez că orice propunere de serial va fi luată în considerare. Să am ce face vara asta:)).
DEci [avertismentul din titlu e valabil şi pentru ceilalţi]:
One Tree Hill şi Gossip Girl- hai să le iau pe amândouă deodată pentru că au avut finaluri surpinzător de asemănătoare. Dacă în OTH mă aşteptam ca ultima scenă să aibă legătură cu nebuna aia şi să fie ceva cu omor bla bla, în Gossip nu mă aşteptam ca însuşi Chuck s-o belească în halul ăsta. Evident, în următorul sezon îşi va reveni, că doar de.. E VORBA DESPRE CHUCK BASS. Îmi bag mâna şi juma' de ţâţă-n foc că-n mod miraculos se va vindeca. True story.
House- cel mai genial sfârşit de sezon. Ar putea să-l şi termine aşa. Glumesc, nu vreau să se termine niciodată:)). După vreo 5 minute în care am stat cu inima cât un purice, am început să sar ca disparata de pe scaun când am văzut sărutul celor doi. VREAU SEZONUL ŞAPTE.
How I met your mother- ţin să precizez iarăşi că e serialul meu preferat:)), deşi pentru un anumit timp credeam că Chuck îi luase locul- n-a fost nimic şoc. Probabil dacă Robin şi Ted [Teeed=p~] s-ar fi sărutat atunci, sărut urmat de bauchicabaubau ar fi fost ceva. În schimb mi-a plăcut chestia cu Lily şi univesrul. Pentru că şi eu sunt la fel. Aştept semne de la univers ca să ştiu daca e bine ce fac sau urmează să fac.:))
Two and a half men- EPIC:)). Iar mai frumos decât Charlie ducându-se la lucrul în serviciul comunităţii, a fost faza precedentă, mai bine zis poziţia lui pe capota maşinii. Frumos tare.
Chuck- CHUUUUCK. Nu ştiu cum o să stau eu vara asta fără să mă uit la el. Eventual o să-l revăd când mi se face tare tare dor. Episoadele [că au apărut ultimele două deodată] eu fost şmechere. Evident, ca oricare altele din Chuck [CHUUUCK=p~], iar faza din final nu mă face decât să aştept cu sufletul la gură ce urmează din el pentru că SLAVĂ DOMNULUI A PRIMIT SEZON NOU.
Şi cam atât din serialele on air la care mă uit. A, şi dacă tot vorbesc despre seriale, de curând am terminat şi Pushing daisies care a fost mai mult decât genial [ştiu, folosesc cam mult cuvântul ăsta]. Oricât am tras eu de el, să mă uit mai rar ca să nu-l termin prea repede [ARE DOAR 2 SEZOANE ŞI ALEA SCURTE] tot am ajuns la final.
În încheiere, precizez că orice propunere de serial va fi luată în considerare. Să am ce face vara asta:)).
24 mai 2010
Rule the world
Pentru că cea mai bună metodă de apărare în faţa sentimentelor reale este mai întâi să negi, apoi să urăşti. Pe bune.
App:)),
App:)),
17 mai 2010
13 mai 2010
They call me Hell. That's not my name.
Afară pseudoploo şi eu stau şi frec menta pe la calculator. Şi stând aşa şi frecând, mi-a venit cheful să scriu ceva. Am avut o tentativă de post şi zilele trecute. De fapt, scrisesem postul complet, îi pusesem şi taguri:)) dar m-am hotărât că mai bine nu. Şi am avut dreptate, evident. Pentru că despre ce vorbisem atunci este total opus a ceea aş fi vrut acum să fi scris.
Stăteam şi mă uitam prin posturile astea ale mele [aviz ultimelor respectiv celui nepublicat] şi mă enervează tare. Gee, ce plângăcioasă sunt:)). Mă rog, eram, păream. Cât am dramatizat, cât m-am prostit. Ştii, în realitate nu-s aşa o pişăcioasă sentimentalistă cum reiese de prin astea. Pe bune. Cred CĂ CĂcăturile astea smiorcăite sunt efecte secundare de la menstruaţie, altfel nu-mi explic cum de acum mă apucă râsul în crize când le citesc. Uneori cred că ar trebui să fiu mai implicată şi mai...umană!? Da, uneori cred asta, dar nu pentru prea mult timp. Te-ai mira cât pot fi de detaşată. Nu că-s şmecheră? Aproape la fel de şmecheră ca pantera roz. Sau Tolouse [btw, cum se face că personajele mele preferate din desene animate sunt roz? what's wrong with me?!]. Dar destul despre mine, să vorbim acum şi despre mine, ce-am mai făcut blabla. Păi, nu prea am cu ce să mă laud. Doar aşa... banalităţi. Cel mai recent, am adormit la şcoală pentru o oră întreagă. PREA SOMN. Motiv: Noaptea dinainte dormisem la veatza şi ca nişte monştrii de oameni ce suntem am stat şi am vorbit nu lucruri prea frumoase până la 4. Totuşi, eu mă declar mulţumită că nu ne-au apărut bube pe faţă de la câtă răutate am dovedit. Cred că la o analizare mai atentă cu infraroşu se putea observa cum ni se evapora [răutatea] prin toate orificiile.
Gata, îmi închei porţia de confesiuni. Realizez că multe chestii pe care le scriu pe-aici s-ar potrivi mai degrabă scrise într-un caiet care începe cu "dragă jurnalule,..."., dar ăsta e blogul meu personal. Adică scriu chestii personale din viaţa mea personală când n-am ce face şi mă satur de frecat menta.
p.s.- prevăd o posibilă orgie weekend-ul ăsta:))). glumesc. oare?
Stăteam şi mă uitam prin posturile astea ale mele [aviz ultimelor respectiv celui nepublicat] şi mă enervează tare. Gee, ce plângăcioasă sunt:)). Mă rog, eram, păream. Cât am dramatizat, cât m-am prostit. Ştii, în realitate nu-s aşa o pişăcioasă sentimentalistă cum reiese de prin astea. Pe bune. Cred CĂ CĂcăturile astea smiorcăite sunt efecte secundare de la menstruaţie, altfel nu-mi explic cum de acum mă apucă râsul în crize când le citesc. Uneori cred că ar trebui să fiu mai implicată şi mai...umană!? Da, uneori cred asta, dar nu pentru prea mult timp. Te-ai mira cât pot fi de detaşată. Nu că-s şmecheră? Aproape la fel de şmecheră ca pantera roz. Sau Tolouse [btw, cum se face că personajele mele preferate din desene animate sunt roz? what's wrong with me?!]. Dar destul despre mine, să vorbim acum şi despre mine, ce-am mai făcut blabla. Păi, nu prea am cu ce să mă laud. Doar aşa... banalităţi. Cel mai recent, am adormit la şcoală pentru o oră întreagă. PREA SOMN. Motiv: Noaptea dinainte dormisem la veatza şi ca nişte monştrii de oameni ce suntem am stat şi am vorbit nu lucruri prea frumoase până la 4. Totuşi, eu mă declar mulţumită că nu ne-au apărut bube pe faţă de la câtă răutate am dovedit. Cred că la o analizare mai atentă cu infraroşu se putea observa cum ni se evapora [răutatea] prin toate orificiile.
Gata, îmi închei porţia de confesiuni. Realizez că multe chestii pe care le scriu pe-aici s-ar potrivi mai degrabă scrise într-un caiet care începe cu "dragă jurnalule,..."., dar ăsta e blogul meu personal. Adică scriu chestii personale din viaţa mea personală când n-am ce face şi mă satur de frecat menta.
p.s.- prevăd o posibilă orgie weekend-ul ăsta:))). glumesc. oare?
3 mai 2010
Grand prix.
ŞIIIIIII premiul pentru cea mai utilă persoană în viaţă se acordă fiinţei minunate care a uploadat pe filelist toate episoadele cu Piratul Jack cel teribil dublate în română. Să-i dea Dumnezeu numai sănătate şi fericire că a făcut cel mai nobil gest care se putea face. Mii de mulţumiri şi de aplauze. I-aş fi ridicat o statuie cu numele lui/ei dar e anonim. Oricum, cred că îl/ o iubesc.
p.s.- dragă domnule care m-ai făcut atât de fericită, dacă ai până în 20 de ani şi eşti balanţă, contactează-mă. Există posibilitatea să fii sufletul meu pereche:))
p.s.- dragă domnule care m-ai făcut atât de fericită, dacă ai până în 20 de ani şi eşti balanţă, contactează-mă. Există posibilitatea să fii sufletul meu pereche:))
1 mai 2010
#post.
1.Urăsc ce sunt în preajma ta.
2.Propria umilință este cel mai frumos gest de dragoste pe care cineva îl poate face pentru o o altă persoană.
3.Nu are nici cea mai mică legătură 1 cu 2.
2.Propria umilință este cel mai frumos gest de dragoste pe care cineva îl poate face pentru o o altă persoană.
3.Nu are nici cea mai mică legătură 1 cu 2.
30 aprilie 2010
Confesiile unei obsedate în fază terminală.
Sunt răcită tare. Îmi curg mucii ca la robinet, simt mâncărimi prin interior, mă simt ca în ultimele momente ale vieţii şi-mi schimb starea de spirit mai des decât şosetele. Ştiu am mai spus asta de un miliard de ori, dar acum e ceva serios. Pe bune, încep să cred că am tulburări de personalitate. Astfel se expliCĂ CUm pe drum spre şcoală eram atât, dar atât de bine dipusă, râdeam, puteai să-mi dai cu mitraliera în cap şi nu mă opream din vorbit, iar peste ceva minute pac zbuf bruscinstantaneudeodată nu mai am chef de nimic, încep să mă iau de toată lumea şi comentez aiurea în tramvai. Destul despre sănătate însă, nu despre asta e vorba în titlu, nu numai. Hm, eu am problemă foarte serioasă. Niciodată nu mă limitez la a-mi place de ceva/cineva. De la a-mi place la a fi o obsedată notorie este un pas de pitic de mentă pe care eu mereu îl trec. Dar obsesie din aia de te taie toate căldurile, adormi noaptea târziu şi te surprinzi uneori visând ca proasta cu expresie tălâmbă de om beat pe faţă. Perioada asta însă nu durează mult. Situaţia evoluează în timp şi tu te alegi doar cu un milkshake de iluzii şi speranţe că până la urmă tot cum vrei tu va fi. Dar ghici ce? Nu e aşa, nu o să fie deloc cum vrei tu aşa că şterge-ţi rânjetul ăla de pe mutră.
DEci da, acum sunt obsedată şi e un sentiment naşpa tare.
DEci da, acum sunt obsedată şi e un sentiment naşpa tare.
23 aprilie 2010
A melody softly soaring through my atmosphere...
AFI- Prelude 12/21
Celine Dion- Alone
Chevelle- Jars
Death Cab for a Cutie- I will possess your heart
Dragonette- Get lucky
Flo Rida feat Keisha- Right round
HIM -Join me
Holograf- Primăvara începe cu tine
James Morrison feat. Nelly Furtado- Broken strings
Lady Gaga- Bad romance
Miley Cyrus- See you again :))))
Muse- Undiscosed desires
Nouvelle Vague- Ever fallen in love
Omul cu şobolani- Copilul rebel
Peter Bjorn and John- Young folks
Philippe LaRue- Deepper side of you
Placebo- Song to say godbye
Rise aginst- Savior
Shakin Stevens- Cry just a little bit
Smokie- Stubli'in
Şuie paparude- A fost odată
Tegan and Sara- I know I know I know
Thao with The Get Down Stay Down- Cool yourself
The Frames- Seven day mile
The Honorary Title- Far more
The Postal Service- Such great heights
The Kooks- She moves in her own way
Thousand Foot Krunch- I climb
Travis- Closer
Yeah Yeah Yeahs- Runaway
Şi ar mai fi înCĂ CÂteva,dar sunt prea îndepărtate de gusturile muzicale ca să poată fi menţionate. Întrebare: ce au în comun toate aceste melodii?Cine îşi dă seama primeşte o portocală.
p.s.- ignoraţi diversitatea:))
LATER LATER EDIT: uitasem de Lily Allen- Littlest things
Celine Dion- Alone
Chevelle- Jars
Death Cab for a Cutie- I will possess your heart
Dragonette- Get lucky
Flo Rida feat Keisha- Right round
HIM -Join me
Holograf- Primăvara începe cu tine
James Morrison feat. Nelly Furtado- Broken strings
Lady Gaga- Bad romance
Miley Cyrus- See you again :))))
Muse- Undiscosed desires
Nouvelle Vague- Ever fallen in love
Omul cu şobolani- Copilul rebel
Peter Bjorn and John- Young folks
Philippe LaRue- Deepper side of you
Placebo- Song to say godbye
Rise aginst- Savior
Shakin Stevens- Cry just a little bit
Smokie- Stubli'in
Şuie paparude- A fost odată
Tegan and Sara- I know I know I know
Thao with The Get Down Stay Down- Cool yourself
The Frames- Seven day mile
The Honorary Title- Far more
The Postal Service- Such great heights
The Kooks- She moves in her own way
Thousand Foot Krunch- I climb
Travis- Closer
Yeah Yeah Yeahs- Runaway
Şi ar mai fi înCĂ CÂteva,dar sunt prea îndepărtate de gusturile muzicale ca să poată fi menţionate. Întrebare: ce au în comun toate aceste melodii?Cine îşi dă seama primeşte o portocală.
p.s.- ignoraţi diversitatea:))
LATER LATER EDIT: uitasem de Lily Allen- Littlest things
21 aprilie 2010
Ne vedem joi.
Iau o scurtă pauză de la Death note ca să dau singura veste bună pe care am primit-o in perioada asta de rahat în care tot sunt de ceva timp. Mâine vine. Mâine vineeeee. Hm, am sentimentul ăla că nu-mi mai trebuie nimic altceva, că toate căcaturile care mi-au ocupat mintea in ultimele săptămâni s-au dus dracu' şi acolo o să stea pentru urmatoarele zile. Timpul ăsta ce urmează nu o să fie vorba decât de noi, eu şi tu. Hihi, mi-a fost dor de asta.
20 aprilie 2010
Salutări cu toţi dinţii!
Chiar că apreciezi ceva doar după ce nu-l mai ai.. şi nu zic asta că e clişeu ci din propria experienţă. Toată săptămâna asta am avut un sentiment de incomplet; ceva din mine nu era la locul lui şi mi-am dat seama cât de mult îmi lipseşte. Frate, cât ghinion trebuie să ai să ţi se rupă dintele în timp ce te speli pe dinţi?:)) Pentru cei care nu m-au văzut vorbind şi nu şi-au primit porţia de amuzament anunţ că fix o săptămână am fost ştirbă. Când eram mică de invăţam să mă şterg la fund şi-mi picau dinţii nu credeam că o sa trebuiască să mai trec prin asta vreodată [sper că s-a înţeles că acum mă refer strict la partea cu dinţii], dar iată-mă câţiva ani mai târziu.. FARA UN DINTE. Din fericire, totul este foarte bine acum.
Ce pot spune? experienţă unică. Am învăţat că poţi să faci o grămadă de glume pe seama ştirbilor [peste 80% din cele auzite erau scormonite de mine, evident:))], că pentru cei de lângă tine nu încetează niciodată să fie amuzant să te vadă zâmbind sau chiar pur şi simplu vorbind, DAAAR mai ales eu nu sunt făcută să tac. Dacă la început evitam să vorbesc, râdeam cât mai subtil.. în următoarele ore îmi turuia gura într-una şi râdeam exact cum îmi stă numai mie în fire.
Dar scopul acestui post este să anunţ cunoscuţii că dacă mă vedeţi azi sau mâine pe stradă, în maxi taxi sau prin curtea liceului zâmbind cu toţi dinţii ca tembela cu o expresie tâmpă pe faţă să ştiţi că nu aveţi de ce vă teme. Nu e mâncare contaminată, nu e nimic în aer, nu m-am drogat şi nu sufăr de nicio boală psihică... sau cel puţin nu una contagioasă:))
Mă oftic foarte tare că nu am învăţat să fac nicio şmecherie gen fântână arteziană în gură sau să scuip şmechereşte.
Ce pot spune? experienţă unică. Am învăţat că poţi să faci o grămadă de glume pe seama ştirbilor [peste 80% din cele auzite erau scormonite de mine, evident:))], că pentru cei de lângă tine nu încetează niciodată să fie amuzant să te vadă zâmbind sau chiar pur şi simplu vorbind, DAAAR mai ales eu nu sunt făcută să tac. Dacă la început evitam să vorbesc, râdeam cât mai subtil.. în următoarele ore îmi turuia gura într-una şi râdeam exact cum îmi stă numai mie în fire.
Dar scopul acestui post este să anunţ cunoscuţii că dacă mă vedeţi azi sau mâine pe stradă, în maxi taxi sau prin curtea liceului zâmbind cu toţi dinţii ca tembela cu o expresie tâmpă pe faţă să ştiţi că nu aveţi de ce vă teme. Nu e mâncare contaminată, nu e nimic în aer, nu m-am drogat şi nu sufăr de nicio boală psihică... sau cel puţin nu una contagioasă:))
Mă oftic foarte tare că nu am învăţat să fac nicio şmecherie gen fântână arteziană în gură sau să scuip şmechereşte.
12 aprilie 2010
@#$%^&*()~!
TREI ZILE. Au fost suficiente trei zile ca să văd cât de idioată am putut să fiu, cât de mult am putut să greşesc şi cât de puţin ştiu să apreciez un lucru atunci când îl am. De ce am fost atât de ignorantă? Nu e normal ca atunci când petreci mai mult timp cu o persoană, când ajungi să o cunoşti mai bine decât pe tine însăţi, să te simţi din ce în ce mai bine în preajma ei, să fii din ce în ce mai deschis cu ea? Bineînţeles că este. Este foarte normal, dar nu pentru pshiopaţi ca mine. La mine este exact INVERS. Cu cât devin mai apropiată de cineva, cu atât mă distanţez mai mult.. involuntar. Dacă ar fi să primesc câte 10 lei pentru fiecare persoană pe care am pierdut-o din cauza asta, aş putea să-mi iau maşină şi să-mi ajungă şi banii de benzină pentru următorii 10 ani. Partea tristă este că dintre toţi nu regret decât o singură persoană, o persoană care a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat şi nu trece zi în care să nu-mi amintesc cât de frumos era. Sentimentul că orice s-ar întâmpla, orice idioţenie aş face, oricât de mult aş greşi este cineva acolo pentru mine necondiţionat, este nepreţuit. Şi puteam să fiu cheală, cu un picior în plus sau minus, să am păr pe toată faţa şi tot mă iubea cel mai mult şi făcea totul pentru mine. Nu a fost, NU ESTE şi nu va mai fi nimeni la fel. Şi ştiu că sunt al naibii de siropoasă, dar dacă nu mă descarc simt că explodez Mi-a zis că o să mă iubească mereu. Şi a făcut lucruri pe care nu credeam că cineva le poate face pentru altcineva, lucruri pe care aş dori să le pot face şi eu. Dar am fost prea egoistă, orgolioasă şi proastă şi nu am meritat.
3 aprilie 2010
Untitled.
În permanenţă îmi schimb stările de spirit foarte des şi la intervale de timp foarte scurte. Asta probabil din cauză că sunt cea mai instabilă persoană pe care o cunosc din punct de vedere emoţional. Dar acum e primăvară, iar pe la mijlocul primăverii devin plină de iubire şi în personalitatea mea scânteietoare încep să radieze sentimente.. să spunem mai pozitive decât de obicei. Hihi. Cât sunt de adorabilă.
17 martie 2010
"Hey, God, it's me. WADAAP?"
Serialul meu preferat: How I met your mother. L-am văzut cap-coadă de doo ori [sau cel puţin episoadele apărute până în momentul de faţă], unele episoade de 3-4 ori, şi tot nu mă satur de el.
Povestea, ideile, replicile, toate sunt absolut geniale. Mai ales personajele, iubesc personajele.
Ted e Ted, băiatul ideal bla bla, l-aş lua acasă pe la 30 de ani. Lily şi Marshall sunt adorabili. Pe Barney l-aş viola în cel mai tiranic mod. Robin îmi aminteşte foarte foarte mult de o persoană.
Recomand. Nu peste mult timp, il voi revedea... iar.
Povestea, ideile, replicile, toate sunt absolut geniale. Mai ales personajele, iubesc personajele.
Ted e Ted, băiatul ideal bla bla, l-aş lua acasă pe la 30 de ani. Lily şi Marshall sunt adorabili. Pe Barney l-aş viola în cel mai tiranic mod. Robin îmi aminteşte foarte foarte mult de o persoană.
Recomand. Nu peste mult timp, il voi revedea... iar.
9 martie 2010
Hai să întrebăm.
Numai mama omida şi poate nici ea în totalitate, ştie cât de mult urăsc întrebările de complezenţă. Nu le înţeleg rostul nici dacă îmi dai în cap cu "Rostul întrebărilor de complezenţă-cartea". De ce nu înţeleg? Pentru că nu ai ce să înţelegi. De ce să întrebi ceva numai ca să te afli în treabă? De ce să întrebi ceva, ştiind 200% sigur că răspunsul partenerului de conversaţie nu înfluenţează nici în cea mai mică măsură acţiunea pe care o urmează s-o faci? De ce să întrebi ceva când de fapt nici nu înteresează răspunsul? Crezi că te face să pari mai simpa? Dă-ţi foc că nu pari!
A da, şi tot la capitolul chestii care ar trebui interzise prin lege să fie spuse intră şi întrebările pe care ţi le pune un prost când nu vrei să mănânci ceva, vrei să faci sport, etc., gen: o dragă, ţii la siluetă/nu vrei să te îngraşi/eşti la cură? nono pe bune, labă tristă, uită-te la mine, scoate limba, dă-ţi un pumn în cap cât timp încă mai eşti cu limba pe-afară şi gândeşte-te [dacă nu îţi cer prea mult]: arăt eu a om disperat de greutate, care nu vrea să se îngraşe? ţi se pare ţie că mi se scurge slănina pe nas, urechi şi celalte orificii?
A da, şi tot la capitolul chestii care ar trebui interzise prin lege să fie spuse intră şi întrebările pe care ţi le pune un prost când nu vrei să mănânci ceva, vrei să faci sport, etc., gen: o dragă, ţii la siluetă/nu vrei să te îngraşi/eşti la cură? nono pe bune, labă tristă, uită-te la mine, scoate limba, dă-ţi un pumn în cap cât timp încă mai eşti cu limba pe-afară şi gândeşte-te [dacă nu îţi cer prea mult]: arăt eu a om disperat de greutate, care nu vrea să se îngraşe? ţi se pare ţie că mi se scurge slănina pe nas, urechi şi celalte orificii?
6 martie 2010
5 martie 2010
Legend...wait for it...DARY!
Am stat şi am cugetat profund... sau doar cugetat sau doar ceva profund. Nu asta contează. Ideea e că mi-am făcut un inventar d-ăla de realizări în viaţă pe care le-am făcut până acum. Ce-i drept nu e o listă chiar aşa lungă, dar are substanţă, iar eu sunt foarte mândră despre mine.
DIIING: am avut njdemii de vise care s-au adeverit, vise care s-au dovedit mai devreme sau mai târziu că aveau legătură cu ce urma să se întâmple. Eu sunt mai paranormală aşa de fel, de ce credeţi că mi se spune Ioana? Pentru cei care au o falsă impresie, numele meu nu este ăsta. Asta e doar o ceva... de alint de la adevăratul meu nume, Superioana. Dacă m-ar fi chemat Iuwuggdvsdgdv cine mi-ar spune pe tot numele? Nimeni. Nu e mai simplu Dgdv? Bineînţeles că e. Eu una aşa mi-aş spune în oglindă când mi-aş repeta în fiecare dimineaţă cât de minunată sunt [glumesc:)), nu aş face asta doar dimineaţa].
DIIING: am prins un peşte numai şi numai cu propriile mele mânuţe. Numele lui a fost Peste cel Imo- prenumele Peste cel, iar numele Imo. A fost vedetă d-aia are prenumele trecut înainte de nume. Şi se scrie 'Peste' cu 's' de la vacă, nu cu 'ş' de la şarpe; numele se trage de la faptul că de fiecare dată când îl scăpam pe jos se dădea cu capul de piciorul mesei. Ce să zic? avea un temperament mai depresiv. Oricum, a murit a do-a zi. Ştiu că pare aproape imposibil ca o persoană dulce şi suavă aşa ca mine să prindă o asemenea bestie acvatică, dar ce-i drept.. dacă eu nu posed aptitudinile necesare pentru o astfel de treabă murdară, atunci cine? pentru mai multe informaţii contactaţi-mă la numărul de telfon 07***2****:>. Convorbiri cu fanii după miezul nopţii, în pauza dintre yoga şi kamasutra cu perna.
DIIING: într-o seară am scris toate replicile din cel mai tare episod de desene animate din istoria desenelor animate. Şi astfel l-am învăţat pe de rost. Merit un val de aplauze pentru dedicare şi conştiinciozitate.
DIIING: Am trecut de nivelul 200 la mobsters. Şi asta e ceva mai de actualitate. De fapt sunt chiar nivelul 205... deci mai merit cel puţin încă un val de aplauze pentru ambiţie şi persistenţă.
Şi ar mai fi câte ceva, dar nu sunt demne de a fi menţionate. Dacă îmi mai amintesc ceva memorabil, completez.
DIIING: am avut njdemii de vise care s-au adeverit, vise care s-au dovedit mai devreme sau mai târziu că aveau legătură cu ce urma să se întâmple. Eu sunt mai paranormală aşa de fel, de ce credeţi că mi se spune Ioana? Pentru cei care au o falsă impresie, numele meu nu este ăsta. Asta e doar o ceva... de alint de la adevăratul meu nume, Superioana. Dacă m-ar fi chemat Iuwuggdvsdgdv cine mi-ar spune pe tot numele? Nimeni. Nu e mai simplu Dgdv? Bineînţeles că e. Eu una aşa mi-aş spune în oglindă când mi-aş repeta în fiecare dimineaţă cât de minunată sunt [glumesc:)), nu aş face asta doar dimineaţa].
DIIING: am prins un peşte numai şi numai cu propriile mele mânuţe. Numele lui a fost Peste cel Imo- prenumele Peste cel, iar numele Imo. A fost vedetă d-aia are prenumele trecut înainte de nume. Şi se scrie 'Peste' cu 's' de la vacă, nu cu 'ş' de la şarpe; numele se trage de la faptul că de fiecare dată când îl scăpam pe jos se dădea cu capul de piciorul mesei. Ce să zic? avea un temperament mai depresiv. Oricum, a murit a do-a zi. Ştiu că pare aproape imposibil ca o persoană dulce şi suavă aşa ca mine să prindă o asemenea bestie acvatică, dar ce-i drept.. dacă eu nu posed aptitudinile necesare pentru o astfel de treabă murdară, atunci cine? pentru mai multe informaţii contactaţi-mă la numărul de telfon 07***2****:>. Convorbiri cu fanii după miezul nopţii, în pauza dintre yoga şi kamasutra cu perna.
DIIING: într-o seară am scris toate replicile din cel mai tare episod de desene animate din istoria desenelor animate. Şi astfel l-am învăţat pe de rost. Merit un val de aplauze pentru dedicare şi conştiinciozitate.
DIIING: Am trecut de nivelul 200 la mobsters. Şi asta e ceva mai de actualitate. De fapt sunt chiar nivelul 205... deci mai merit cel puţin încă un val de aplauze pentru ambiţie şi persistenţă.
Şi ar mai fi câte ceva, dar nu sunt demne de a fi menţionate. Dacă îmi mai amintesc ceva memorabil, completez.
4 martie 2010
And isn't it ironic?
E uimitor cum 3 cuvinte pot declanşa o asemenea revelaţie. Dar eu sunt eu, nimic nu mă mai surprinde la mine. Uitasem cât de şmecheră nu cu doi, nu cu trei, ci cu şapteş’doi de 'şm' sunt. Good to have me back.
O persoană foarte inteligentă şi foarte importantă pentru mine mi-a spus odată că interesul investit de tine în ceva este invers proporţional cu interesul investit de alţii în acel ceva. Aceeaşi persoană minunată m-a uimit şi când mi-a zis că dacă îşi impune să simtă ceva, simte şi dacă vrea să creadă ceva, crede. Şi nu numai că mi-a zis, dar mi-a şi arătat asta. Şi nu cred că mai e necesar să precizez că acea persoană sublimă sunt eu.
O persoană foarte inteligentă şi foarte importantă pentru mine mi-a spus odată că interesul investit de tine în ceva este invers proporţional cu interesul investit de alţii în acel ceva. Aceeaşi persoană minunată m-a uimit şi când mi-a zis că dacă îşi impune să simtă ceva, simte şi dacă vrea să creadă ceva, crede. Şi nu numai că mi-a zis, dar mi-a şi arătat asta. Şi nu cred că mai e necesar să precizez că acea persoană sublimă sunt eu.
23 februarie 2010
Faţă strâmbă.
Nu suport oamenii proşti. De asemenea urăsc chimia organică pentru că nu-mi este utilă cu absolut nimic, dar sunt obligată să o învăţ. Ce mai urăsc? persoanele scunde sau să mi se atragă atenţia când mi-e lumea mai dragă; îl urăsc pe Eminescu pentru că în mod sigur era poponar, mi se face greaţă de la cocos şi de fiecare dată când văd mustaţă naşparlie la cineva am o stare plină de dezgust. Un moment d-ăla de te gândeşti la nemurirea sufletului cu părere de rău şi te scarpini la coaie [dacă ai] ca să fie mai poetic. Dar urăsc, dar urăsc, frate, din toată inima mea, din tot adâncul sufletului meu emoticonul ăsta
. E cel mai enervant lucru pe care il poate scoate cineva din tastatură. Mă scârbeşte, mă deprimă, mi-e frică de el. No, pe bune. Uitaţi-vă la el şi spune-ţi-mi că nu se uită urât şi că totul este numai în creieraşul meu bolnav, că zâmbetul ăla nu este cel mai monstruos zâmbet zâmbit de cineva şi dacă faceţi asta e clar că voi nu puteţi simţi răul îndată ce-l vedeţi aşa cum o fac eu. Şi nu sunt paranoică, căcăciosul ăsta gălbejit cu ochi mici chiar face mişto de mine. Nici nu vă puteţi închipui de ce în stare, vă spun eu.
. E cel mai enervant lucru pe care il poate scoate cineva din tastatură. Mă scârbeşte, mă deprimă, mi-e frică de el. No, pe bune. Uitaţi-vă la el şi spune-ţi-mi că nu se uită urât şi că totul este numai în creieraşul meu bolnav, că zâmbetul ăla nu este cel mai monstruos zâmbet zâmbit de cineva şi dacă faceţi asta e clar că voi nu puteţi simţi răul îndată ce-l vedeţi aşa cum o fac eu. Şi nu sunt paranoică, căcăciosul ăsta gălbejit cu ochi mici chiar face mişto de mine. Nici nu vă puteţi închipui de ce în stare, vă spun eu.
22 februarie 2010
Sper să mă auzi.
Bucată de ciocolată proaspăt digerată de stomacul meu, te întrebi ce mă întreb şi eu? Dacă a meritat să mă cert cu mama- stai, stai, nu e adevărat, reiau: a meritat să se certe mama cu mine - juma' de oră din cauză că nu m-am putut împotrivi instictului de primată [de altfel nici nu prea m-am omorât cu efortul să nu], şi lăsându-mă fraierită de clipitul ochilor tăi mari şi inocenţi [sau erau bucăţi de alune!?] şi de privirea aceea demonică, m-am înfruptat din tine fără nici cea mai mică urmă de jenă, dovedind pur egoism şi calicism? Nu ştiu despre tine cât de bine faci sau cât de mult te-ntrebi ce-am zis eu mai sus, dar eu zic că da, a meritat. Dacă te face să te simţi mai bine, tu ai gust mai bun decât mama.
19 februarie 2010
Obsedant
Anu' trecut într-o zi frumoasă de primăvara [spre sfârşit aşa]: din nu ştiu ce prostie am dat peste o melodie a unei cântăreţe pe care o detest- penibilitatea nemărginită pe care o dovedeşte are contribuţia ei în sentimentul de repulsie provocat. Tot din nu ştiu ce prostie, am ascultat-o o dată, mă făcea să dansez, iar vremea de afară era perfectă. Din aceeaşi prostie ca mai sus, i-am dat play din nou şi din nou şi din nou. Astfel întrega zi am ascultat-o [căca-m-aş pe ea să mă cac!]. Dacă îmi amintesc eu bine [şi îmi amintesc], în noaptea aceleiaşi zi au urmat muuulte:)). Revenind, a fost o aventură de o zi cu melodia aia. Dimineaţa următoare era dusă pentru mine, şi uitasem de existenţa ei. M-am hotărât să nu mai menţionez despre asta pentru că nu e ceva de care eram mândră.. până azi [suspans:))]
Şi iată-ne, după 279 de zile [mi-a luat ceva să-mi amintesc ziua cu exactitate] şi nu ştiu câte ore aveam să fac cea mai mare greşeală a vieţii mele [zic şi eu ca să fie mai palpitant]. Am deschis un folder cu muzică de-a lu' tata cu nu ştiu ce top şi fără să ma uit ce mâncare de crocodili era în el, l-am băgat în winamp. Nu ştiu cum naiba s-a nimerit, dar în momentul în care am dat next, a început. Aceeaşi cântăreaţă odioasă cu aceeaşi melodie obsedantă s-a întors să mă bântuie! Să fie concidenţă că azi vremea a fost la fel de perfectă ca atunci? Nu ştiu, dar acelaşi efect l-a avut asupra mea: mi-a sculat dorinţa de dans, exact ca un băţ un cur. Şi timp de câteva ore, am retrăit acea zi. Şi ca reiteraţia [sau cel puţin senzaţia de] să fie completă, am fost şi prin tărâmul făgăduinţei ca atunci. Deşi la fel de sublim, lipsea ceva...
Revenind iar:)), efectiv nu mă pot abţine. Şi să mă uit la House mi-e greu. Nu prea poţi să te concentrezi la ceva când îţi sună în cap într-una"AI CHEEEEEENT UEIT TU SI IU ĂGHEEEN". Mă disperă. O să o pun pe repeat şi o voi asculta toată noaptea. Poate dacă o ascult atâta, chiar şi în stare inconştientă, o să ajungă să-mi fie scârbă de ea [cum ar trebui în mod normal] şi mâine...se va întâmpla ce s-a întâmplat acum 278 de zile. Briliant, nu?
Şi iată-ne, după 279 de zile [mi-a luat ceva să-mi amintesc ziua cu exactitate] şi nu ştiu câte ore aveam să fac cea mai mare greşeală a vieţii mele [zic şi eu ca să fie mai palpitant]. Am deschis un folder cu muzică de-a lu' tata cu nu ştiu ce top şi fără să ma uit ce mâncare de crocodili era în el, l-am băgat în winamp. Nu ştiu cum naiba s-a nimerit, dar în momentul în care am dat next, a început. Aceeaşi cântăreaţă odioasă cu aceeaşi melodie obsedantă s-a întors să mă bântuie! Să fie concidenţă că azi vremea a fost la fel de perfectă ca atunci? Nu ştiu, dar acelaşi efect l-a avut asupra mea: mi-a sculat dorinţa de dans, exact ca un băţ un cur. Şi timp de câteva ore, am retrăit acea zi. Şi ca reiteraţia [sau cel puţin senzaţia de] să fie completă, am fost şi prin tărâmul făgăduinţei ca atunci. Deşi la fel de sublim, lipsea ceva...
Revenind iar:)), efectiv nu mă pot abţine. Şi să mă uit la House mi-e greu. Nu prea poţi să te concentrezi la ceva când îţi sună în cap într-una"AI CHEEEEEENT UEIT TU SI IU ĂGHEEEN". Mă disperă. O să o pun pe repeat şi o voi asculta toată noaptea. Poate dacă o ascult atâta, chiar şi în stare inconştientă, o să ajungă să-mi fie scârbă de ea [cum ar trebui în mod normal] şi mâine...se va întâmpla ce s-a întâmplat acum 278 de zile. Briliant, nu?
18 februarie 2010
Too much drama- part 1
Fetele sunt depedente de dramă. Indiferent de problema cu care se confruntă, în general, ele se plâng, se văicăresc şi exgerează cât pot de mult. Într-un fel aşa, e dixtractiv, mai ales când n-ai ce face şi nu ştii cum să freci vremea. E un fel de hobby, care nu necesită cineştiece efort sau cunoştinţe avansate de fizică nucleară, iar manifestările multiple repetate de isterizare şi ambalare aiurea în tramvai ajută şi la slăbit. O fată, prin victimizare poate să facă şi cel mai normal şi banal lucru [gen: o buburuză zboară!] să pară The Texas Chainsaw Massacre.
Azi, prima parte: probleme existenţiale legate de băieţi [preauşor observabile în anii de liceu] cărora li se alocă un procentaj de aproximativ 69,(96)% din totalul de probleme. Sunt TREI situaţii dă bază:
Situaţia întâi: o ea place un el, invers nema?! [nu e nevoie să dau mai multe detalii, toţi ştim despre ce e vorba]
Ce-i în mintea bolnavei: Mă urăşte. Are ceva cu mineee. Şi nici nu înţeleg ce i-am făcut
Cum stă treaba de fapt: El cel mai probabil nici nu o cunoaşte, nu-şi aminteşte să-i fi văzut faţa vreodată sau nici nu ştie că ea există.
Cum reacţionează ea: se plânge la prietenele ei la fel de [sau poate chiar mai] dramatice şi plângăcioase
Ce-i spun prietenele, doo posibilităţi: ce idiot. Cine se crede? sau ţi se pare, de fapt eu cred că te place
Cum ar trebui să reacţioneze: nu ar trebui să reacţioneze în niciun fel:)). E numai în mintea ta, paranoie!
Sitaţia doi: o ea place un el, el-ul are pretenă
Ce-i în mintea bolnavei: ce naiba vede la aia? e şi urâtă şi proastă
Cum stă treaba de fapt: tipa e ok, n-are nicio treabă cu respectiva
Cum reacţionează ea: la fel ca în prima situaţie
Ce-i spun prietenele: tu eşti mult mai drăguţă ca ea
Cum ar trebui să reacţioneze: să i se fâlfâie?! omu' are treaba lui şi îşi vede de ea. De ce nu faci şi tu la fel? sau dacă simţi că e soarele tău, viaţa ta, aerul pe care îl respiri aşteaptă că îi treacă de aia şi după aia zbate-te cât vrei. Oricum, nu te înjosi că pici de proastă [şi pe bună dreptate].
Excepţie- în cazul în care, abracadabrant, are dreptate, şi e naşpa: te obişnuieşti cu ideea că universul nu e mereu întocmai corect.
Situaţia trei: o ea are un el şi e enervant şi obsedant de geloasă
Ce-i în mintea bolnavei: Mă înşeală. Mă înşeală. Am văzut euuuu.
Cum stă treaba de fapt [ce-a văzut de la distanţă]: el vorbeşte cu o colegă/amică/cineva neinteresant oricum despre şcoală/salvarea balenelor/încălzirea globală/chestii la fel de plictisitoare
Cum reacţionează ea: ce prost. Ce prooost. şi mai are curajul după aia să vorbeasCĂ CU mine de parcă nu s-a întâmplat nimic [poate există un motiv logic pentru asta-hmm, să ne gândim ce poate fi. ce zici de NU A FĂCUT NIMIC?].
Cum ar trebui să reacţioneze: Idem 1.
Excepţie- în cazul în care, abracadabrant, are dreptate şi ţipă hormonii în el: fă-i faza cu "ce e mic, maro şi se învârte?UN SFÂRC!", dă-i una în coaie şi fugi.
Extra, mai prezint situaţia în care ea place un el, dar de data asta se cunosc, vorbesc CHIAR. Fiecare gest făcut de el către ea, în mintea ei este nuanţat şi amplificat în mod convenabil de 27438 de ori. Astfel, el când i-a cerut un şerveţel, nu a făcut asta pentru că avea muci în nas şi dacă nu făcea rost de unu' probabil se ştergea cu mâneca [nu neapărat a lui], ci a vrut să vadă reacţia ei, să analizeze dacă îl place îndeajuns de mult încât să-i ofere din materialul ei personal de suflat mucozităţile şi mai ales [suspaaaans] dacă i-l va cere înapoi după ce-l va folosi. Şi după ce ea povesteşte faptul în versiunea sa prietenelor ei, ce răspuns primeşte? "A făcut el asta? Ce drăguuuuuuuţ", evident.
Azi, prima parte: probleme existenţiale legate de băieţi [preauşor observabile în anii de liceu] cărora li se alocă un procentaj de aproximativ 69,(96)% din totalul de probleme. Sunt TREI situaţii dă bază:
Situaţia întâi: o ea place un el, invers nema?! [nu e nevoie să dau mai multe detalii, toţi ştim despre ce e vorba]
Ce-i în mintea bolnavei: Mă urăşte. Are ceva cu mineee. Şi nici nu înţeleg ce i-am făcut
Cum stă treaba de fapt: El cel mai probabil nici nu o cunoaşte, nu-şi aminteşte să-i fi văzut faţa vreodată sau nici nu ştie că ea există.
Cum reacţionează ea: se plânge la prietenele ei la fel de [sau poate chiar mai] dramatice şi plângăcioase
Ce-i spun prietenele, doo posibilităţi: ce idiot. Cine se crede? sau ţi se pare, de fapt eu cred că te place
Cum ar trebui să reacţioneze: nu ar trebui să reacţioneze în niciun fel:)). E numai în mintea ta, paranoie!
Sitaţia doi: o ea place un el, el-ul are pretenă
Ce-i în mintea bolnavei: ce naiba vede la aia? e şi urâtă şi proastă
Cum stă treaba de fapt: tipa e ok, n-are nicio treabă cu respectiva
Cum reacţionează ea: la fel ca în prima situaţie
Ce-i spun prietenele: tu eşti mult mai drăguţă ca ea
Cum ar trebui să reacţioneze: să i se fâlfâie?! omu' are treaba lui şi îşi vede de ea. De ce nu faci şi tu la fel? sau dacă simţi că e soarele tău, viaţa ta, aerul pe care îl respiri aşteaptă că îi treacă de aia şi după aia zbate-te cât vrei. Oricum, nu te înjosi că pici de proastă [şi pe bună dreptate].
Excepţie- în cazul în care, abracadabrant, are dreptate, şi e naşpa: te obişnuieşti cu ideea că universul nu e mereu întocmai corect.
Situaţia trei: o ea are un el şi e enervant şi obsedant de geloasă
Ce-i în mintea bolnavei: Mă înşeală. Mă înşeală. Am văzut euuuu.
Cum stă treaba de fapt [ce-a văzut de la distanţă]: el vorbeşte cu o colegă/amică/cineva neinteresant oricum despre şcoală/salvarea balenelor/încălzirea globală/chestii la fel de plictisitoare
Cum reacţionează ea: ce prost. Ce prooost. şi mai are curajul după aia să vorbeasCĂ CU mine de parcă nu s-a întâmplat nimic [poate există un motiv logic pentru asta-hmm, să ne gândim ce poate fi. ce zici de NU A FĂCUT NIMIC?].
Cum ar trebui să reacţioneze: Idem 1.
Excepţie- în cazul în care, abracadabrant, are dreptate şi ţipă hormonii în el: fă-i faza cu "ce e mic, maro şi se învârte?UN SFÂRC!", dă-i una în coaie şi fugi.
Extra, mai prezint situaţia în care ea place un el, dar de data asta se cunosc, vorbesc CHIAR. Fiecare gest făcut de el către ea, în mintea ei este nuanţat şi amplificat în mod convenabil de 27438 de ori. Astfel, el când i-a cerut un şerveţel, nu a făcut asta pentru că avea muci în nas şi dacă nu făcea rost de unu' probabil se ştergea cu mâneca [nu neapărat a lui], ci a vrut să vadă reacţia ei, să analizeze dacă îl place îndeajuns de mult încât să-i ofere din materialul ei personal de suflat mucozităţile şi mai ales [suspaaaans] dacă i-l va cere înapoi după ce-l va folosi. Şi după ce ea povesteşte faptul în versiunea sa prietenelor ei, ce răspuns primeşte? "A făcut el asta? Ce drăguuuuuuuţ", evident.
Scurt?!
De ce sfârşitul lumii nu va fii pe 21.12.2012- explicaţia mea logică şi raţională: Iisus e capricorn, iar capricornii întârzie mereu!
Nu, nu am probleme cu capul.
Nu, nu am probleme cu capul.
16 februarie 2010
O să scriu un roman!
Cam aşa particip eu la o conversaţie când mă aflu într-o stare de nimicnicie:
ea: Ioana, ar trebui să petrecem mai puţin timp cu calculatorul şi internetul
eu: da, ar trebui, dar asta nu înseamnă că o să şi fac asta[...]
ea: Ioana, ar trebui să te-apuci de ceva; să faci ceva ce-ţi place şi la care te pricepi
eu: da, ar trebui, dar asta nu înseamnă că o să şi fac asta[...]
ea: Ioana, ar trebui să te uiţi la câteva seriale coreene, ai avea să înveţi multe
eu: da, ar trebui, dar asta nu înseamnă că o să şi fac asta[...]
... juma' de drum, discuţia continuă în acelaşi ritm
După un timp, discuţia deraiază.
Şi într-un final m-am gândit să o ascult şi pe ea, şi luând în calcul sfaturile ei şi ale Alezgandrei care consideră că se împute imaginaţia degeaba la mine în cap, am decis să scriu un roman. Da, o să scriu un roman- Pom şi Herry, o variantă personală şi îmbunătăţită de Tom şi Jerry. Ideea briliantă, marca Superioana, pe sistemul şi animalele iubeşte: POM ŞI HERRY SUNT GAY. Va fi ceva complex:)). Ca să aveţi şi o imagine în minte despre ale mele personaje, din lipsă de chef şi exces de lene, acestea vor arăta la aspect exact ca Tom şi respectiv, Jerry. Restul va fi clădit din propria-mi minte cu bază puternică de imaginaţie şi idei personale. Şi, ca să fiu şmecheră, am făcut şi promo, care poate fi admirat mai jos:)).
p.s.-nu ştiu cât de curând voi începe să scriu la roman.
LATER EDIT: în caz că nu s-a observat deja, e de datoria mea să precizez că romanul va fi parodie.
ea: Ioana, ar trebui să petrecem mai puţin timp cu calculatorul şi internetul
eu: da, ar trebui, dar asta nu înseamnă că o să şi fac asta[...]
ea: Ioana, ar trebui să te-apuci de ceva; să faci ceva ce-ţi place şi la care te pricepi
eu: da, ar trebui, dar asta nu înseamnă că o să şi fac asta[...]
ea: Ioana, ar trebui să te uiţi la câteva seriale coreene, ai avea să înveţi multe
eu: da, ar trebui, dar asta nu înseamnă că o să şi fac asta[...]
... juma' de drum, discuţia continuă în acelaşi ritm
După un timp, discuţia deraiază.
Şi într-un final m-am gândit să o ascult şi pe ea, şi luând în calcul sfaturile ei şi ale Alezgandrei care consideră că se împute imaginaţia degeaba la mine în cap, am decis să scriu un roman. Da, o să scriu un roman- Pom şi Herry, o variantă personală şi îmbunătăţită de Tom şi Jerry. Ideea briliantă, marca Superioana, pe sistemul şi animalele iubeşte: POM ŞI HERRY SUNT GAY. Va fi ceva complex:)). Ca să aveţi şi o imagine în minte despre ale mele personaje, din lipsă de chef şi exces de lene, acestea vor arăta la aspect exact ca Tom şi respectiv, Jerry. Restul va fi clădit din propria-mi minte cu bază puternică de imaginaţie şi idei personale. Şi, ca să fiu şmecheră, am făcut şi promo, care poate fi admirat mai jos:)).
p.s.-nu ştiu cât de curând voi începe să scriu la roman.
LATER EDIT: în caz că nu s-a observat deja, e de datoria mea să precizez că romanul va fi parodie.
15 februarie 2010
Aproape doi.
Cum s-a întâmplat:
Profa mânca nuştiuce despre vaporizare, toţi vorbeau pe unde şi ce apucau. Miaiandrei încearcă să-mi povestească o fază din Copii spun lucruri trăsnite că veni vorba nici nu mai ştiu cum; se face linişte în clasă şi se aude numai gura colegului la unison cu cea a profei [moment din ăla penibil când toată lumea tace brusc şi te auzi numai tu].
Profa: repetă ce-am zis
Miai: nu ştiu
Profa: atunci colega [adică eu]
Bag un zâmbet tâmp şi zic: nu ştiu
Profa: fiecare câte un doi
Deschide catalogul, începe să caute numele noastre. Urmează o secvenţă în care Miai o convinge să nu ne pună, un schimb de replici profă-colegu' pe care aş reproduce-o dar nu îmi amintesc exact ce şi cum au zis. În final ne alegem amândoi doar cu o dată.
Şi ce-am de adăugat:
1. s-a luat de mine degeaba, nu făceam nimic. Nu vorbeam, doar îl ascultam pe el, iar înainte de acest incident fusesem atentă toată ora plus cu două ore înainte când avusesem tot cu dânsa
2. deşi conştientă că nu meritam, când a zis că ne pune doi n-am avut nicio reacţie [probabil doar o vagă impresie la nivel de subconştient că făcusem pe mine], nu am comentat nimic
3. într-un fel eram încântată că îmi pune. era prima mea notă sub 5 şi era şmecher s-o încasez dintr-un motiv diferit de pură prostie personală, iar acum povesteam cum AM LUAT primul meu doi, nu cum ERA SĂ IAU.
4. faza pentru care aproape am luat doi: Virgin Ianţul întreabă un copchil de 3-4 ani dacă a fost vreodată în camera părinţilor, copilul răspunde: "am intrat şi am vazut-o pe mami cum păpa puţa lui tati şi am fugit ca să nu mi-o pape şi mie"=)).
Profa mânca nuştiuce despre vaporizare, toţi vorbeau pe unde şi ce apucau. Miaiandrei încearcă să-mi povestească o fază din Copii spun lucruri trăsnite că veni vorba nici nu mai ştiu cum; se face linişte în clasă şi se aude numai gura colegului la unison cu cea a profei [moment din ăla penibil când toată lumea tace brusc şi te auzi numai tu].
Profa: repetă ce-am zis
Miai: nu ştiu
Profa: atunci colega [adică eu]
Bag un zâmbet tâmp şi zic: nu ştiu
Profa: fiecare câte un doi
Deschide catalogul, începe să caute numele noastre. Urmează o secvenţă în care Miai o convinge să nu ne pună, un schimb de replici profă-colegu' pe care aş reproduce-o dar nu îmi amintesc exact ce şi cum au zis. În final ne alegem amândoi doar cu o dată.
Şi ce-am de adăugat:
1. s-a luat de mine degeaba, nu făceam nimic. Nu vorbeam, doar îl ascultam pe el, iar înainte de acest incident fusesem atentă toată ora plus cu două ore înainte când avusesem tot cu dânsa
2. deşi conştientă că nu meritam, când a zis că ne pune doi n-am avut nicio reacţie [probabil doar o vagă impresie la nivel de subconştient că făcusem pe mine], nu am comentat nimic
3. într-un fel eram încântată că îmi pune. era prima mea notă sub 5 şi era şmecher s-o încasez dintr-un motiv diferit de pură prostie personală, iar acum povesteam cum AM LUAT primul meu doi, nu cum ERA SĂ IAU.
4. faza pentru care aproape am luat doi: Virgin Ianţul întreabă un copchil de 3-4 ani dacă a fost vreodată în camera părinţilor, copilul răspunde: "am intrat şi am vazut-o pe mami cum păpa puţa lui tati şi am fugit ca să nu mi-o pape şi mie"=)).
Viaţa e frumoasă când sunt orele scurtate.
Îmi plac zilele când avem ore scurtate. Era anormal dacă nu îmi plăceau. În ciuda faptului că avem pauze foarte scurte şi nu ai timp să faci nici un pi, da' păi un pipi, avem şi beneficii gen: somn până la 10-11 [o stai, asta oricum se întâmplă în mod curent], lălăială mai multă dimineaţa [exclusiv pentru cei ce învaţă după-amiaza] şi mai ales, ORE MAI SCURTE, că doar despre asta e vorba. Ce înseamnă pentru mine ORE MAI SCURTE, având în vedere că azi e luni, cea mai imposibilă, diabolică şi de căcăt zi din toată săptămâna? Păi:
mai puţină matematică-> mai puţină diriga
mai puţină franceză-> mai puţină crăzneală
mai puţin sport-> mai puţin timp pierdut să-mi caut o scuză pentru care nu fac ora..din nou
mai puţină fizică-> mai puţină..fizică [e destul de rău asta, trecem la un nou capitol şi o să mă simt iar proastă de trei ori pe săptămână... sentimentul ăsta mă va urmări veşniiiiic la această materie]
mai puţină istorie-> mai puţin stres că mă ascultă
mai puţină română-> puţin mai puţină plictiseală
Teoretic vorbind, până la ora 3, când intru, aş putea să fac orice temă pe care am renegat-o tot weekendul de lene şi să-mi mai şi rămână timp de frecat menta într-un mod constructiv. Doar teoretic.
Ca fapt divers, în timp ce unele persoane [să zicem clasa a 10a Haşdeu] se uită încontinuu într-un stil maniac la un oarecare serial [să zicem aşa.. la întâmplare: HOUSE], alte persoane [aici nu e nevoie "să zicem", ştim sigur că e vorba de clasa a 12a] îşi tocesc creieri şi se zgârie pe faţă că dau nu ştiu ce examen de bac. Asta sună naşpa, într-adevăr. Dar faptul că peste doi ani, aceleaşi persoane care [doar preupunând că] acum sunt a 10a vor fi cele care îşi vor tocii creierii şi vor face ce-am zis mai sus sună şi mai naşpa.
Partea frumoasă? Ore scurte vor fii şi mâine şi poimâine, iar eu plănuiesc să profit de asta din plin, stând degeaba evident. PACEEE!
mai puţină matematică-> mai puţină diriga
mai puţină franceză-> mai puţină crăzneală
mai puţin sport-> mai puţin timp pierdut să-mi caut o scuză pentru care nu fac ora..din nou
mai puţină fizică-> mai puţină..fizică [e destul de rău asta, trecem la un nou capitol şi o să mă simt iar proastă de trei ori pe săptămână... sentimentul ăsta mă va urmări veşniiiiic la această materie]
mai puţină istorie-> mai puţin stres că mă ascultă
mai puţină română-> puţin mai puţină plictiseală
Teoretic vorbind, până la ora 3, când intru, aş putea să fac orice temă pe care am renegat-o tot weekendul de lene şi să-mi mai şi rămână timp de frecat menta într-un mod constructiv. Doar teoretic.
Ca fapt divers, în timp ce unele persoane [să zicem clasa a 10a Haşdeu] se uită încontinuu într-un stil maniac la un oarecare serial [să zicem aşa.. la întâmplare: HOUSE], alte persoane [aici nu e nevoie "să zicem", ştim sigur că e vorba de clasa a 12a] îşi tocesc creieri şi se zgârie pe faţă că dau nu ştiu ce examen de bac. Asta sună naşpa, într-adevăr. Dar faptul că peste doi ani, aceleaşi persoane care [doar preupunând că] acum sunt a 10a vor fi cele care îşi vor tocii creierii şi vor face ce-am zis mai sus sună şi mai naşpa.
Partea frumoasă? Ore scurte vor fii şi mâine şi poimâine, iar eu plănuiesc să profit de asta din plin, stând degeaba evident. PACEEE!
14 februarie 2010
Fălafăl.
Pentru început, ţin să lămuresc că nu sunt imo, nu mă dau cu capul de pereţi când ascult muzică, nu-mi crestez mâinile în ideea de a-mi scurta venele, iubesc viaţa, nu tânjesc după durere [bine, poate doar în contexte erotice] şi ca postul să nu pară scris de o astfel de persoană voi scrie de fiecare dată biscuite în loc de lamă şi a gâdila în loc de a tăia [cu conjugările de rigoare].
Şi s-a întâmplat într-o sâmbătă.. soarele strălucea, păsărele cântau- pe naiba. Mi-era frig, iar deundeatâteapăsărele nu scoteau niciun murmur. Dar dat fiind faptul că Alezgandra era singură acasă, împreună cu tovarăşa Hulia i-am făcut o vizită prelungită [stabilită şi anunţată de o săptămână] la domiciliu. În ce a constat vizita noastră? Hm.. ceva filme, ceva gustărele/redds, discuţii dă fete, muzicuţă [sună mai prietenos cu diminutive] gâdilat pe degete urmat de "surorizarea de sânge" între mine şi tovarăşa mai sus menţionată ... să ne oprim puţin la ultima parte. Ştiam că se va întâmpla, dar nu eram destul de pregătite [ea mai mult decât mine]- şi nu, nu am schimbat subiectul, tot despre gâdilatul cu biscuitele vorbesc:))
A fost o atmosferă foarte romantică, aşa pentru noi: şi lumina şi câteva lumânărele aprinse [pare ciudat, dar NU E. lumânărele de efect, lumina ca să fim sigure că nu gâdilăm altceva:))], Vama veche- N-am chef azi pe fundal, Alezgandra şi ceva maimuţoi ca martori. I-am zis Iuliei că nu o să spun că iniţial a fost cam găină deci nu o voi face!!! Am avut câteva impedimente tehnice, gen după ce îşi belise ea degetul, la mine nu gâdila biscuitele, dar într-un final am reuşit şi astfel, gâdilate amândouă cu acelaşi biscuite, ne-am "unit" degetele gâdilate, iar operaţiunea a avut un hepi-ending. Restul serii a decurs la fel de frumix, cu mult râs şi o porţişoară [continui să folosesc diminutive în acelaşi scop] din The secret diary of a call girl.
Astfel, la sfârşitul zilei de 13 februarie m-am ales cu o suroră, am păstrat fiecare câte juma' de biscuite şi bucata de tampon [d-ăla de faţă] cu sângele celeilalte ca amintire... şi am scris despre asta pentru că a însemnat mult pentru mine, la fel cum înseamnă şi ea.
p.s.- Fălafăl [ştim noi ce-nseamnă asta şi e de ajuns], soro de sânge. Always have, aways wiiiiiill
LATER EDIT: nu, nu suntem prea mari pentru asta:))
Şi s-a întâmplat într-o sâmbătă.. soarele strălucea, păsărele cântau- pe naiba. Mi-era frig, iar deundeatâteapăsărele nu scoteau niciun murmur. Dar dat fiind faptul că Alezgandra era singură acasă, împreună cu tovarăşa Hulia i-am făcut o vizită prelungită [stabilită şi anunţată de o săptămână] la domiciliu. În ce a constat vizita noastră? Hm.. ceva filme, ceva gustărele/redds, discuţii dă fete, muzicuţă [sună mai prietenos cu diminutive] gâdilat pe degete urmat de "surorizarea de sânge" între mine şi tovarăşa mai sus menţionată ... să ne oprim puţin la ultima parte. Ştiam că se va întâmpla, dar nu eram destul de pregătite [ea mai mult decât mine]- şi nu, nu am schimbat subiectul, tot despre gâdilatul cu biscuitele vorbesc:))
A fost o atmosferă foarte romantică, aşa pentru noi: şi lumina şi câteva lumânărele aprinse [pare ciudat, dar NU E. lumânărele de efect, lumina ca să fim sigure că nu gâdilăm altceva:))], Vama veche- N-am chef azi pe fundal, Alezgandra şi ceva maimuţoi ca martori. I-am zis Iuliei că nu o să spun că iniţial a fost cam găină deci nu o voi face!!! Am avut câteva impedimente tehnice, gen după ce îşi belise ea degetul, la mine nu gâdila biscuitele, dar într-un final am reuşit şi astfel, gâdilate amândouă cu acelaşi biscuite, ne-am "unit" degetele gâdilate, iar operaţiunea a avut un hepi-ending. Restul serii a decurs la fel de frumix, cu mult râs şi o porţişoară [continui să folosesc diminutive în acelaşi scop] din The secret diary of a call girl.
Astfel, la sfârşitul zilei de 13 februarie m-am ales cu o suroră, am păstrat fiecare câte juma' de biscuite şi bucata de tampon [d-ăla de faţă] cu sângele celeilalte ca amintire... şi am scris despre asta pentru că a însemnat mult pentru mine, la fel cum înseamnă şi ea.
p.s.- Fălafăl [ştim noi ce-nseamnă asta şi e de ajuns], soro de sânge. Always have, aways wiiiiiill
LATER EDIT: nu, nu suntem prea mari pentru asta:))
11 februarie 2010
Ploaie, gheaţă şi alte de-astea
Se ia una bucată zăpadă fleoşcăită de ploaie, două bucăţi cizme/ghete/ orice alt gen de încălţări alunecoase [mănuşi pentru cei ce practică mersul în mâini], se adaugă opţional şi grabă, tovarăşi de companie după preferinţe- toate aceste lucruri realizate în orice proces de mişcare sau aşteptat şi voilaaaaa! cea mai rapidă metodă să cazi în cur şi să tragi sperieturi de încep să-ţi bată şi rinichii [la unison cu inima].
Consideraţi-mă ţicnită, dar iubesc ploaia, chiar şi imediat venită după o îndelungată ninsoare. Îmi place vremea mohorâtă [mai puţin atunci când tre’ să-mi anulez planurile din cauza ei] şi ador să mă plimb cu umbrela în mână în timp ce muzica îmi zgâlţâie timpanul şi celelalte membrane înterne ale urechii. În ciuda câtorva tentative eşuate [unele chiar foarte aproape de împlinire], nu am luat nicio căzătură, nu am alunecat DELOC, am trecut prin vânt şi pe porţiuni de gheaţă cum n-a mai văzut omenirea şi sunt foarte mândră despre mine pentru asta -imaginaţi-mă spunând ultima frază, cu capul ridicat orientat la 23 [DOOZECIŞITREI] grade la stânga, cu mâna între ţâţe şi muzică patriotică răsunând vag pe fundal- sună mai poetic. Dar din păcate nu sunt toţi aşa pricepuţi într-alea toate ca mine [sau doar norocoşi:))] şi azi în timp ce mă îndreptam spre şcoală am văzut câteva accidente de genul celui exemplificat mai sus. O fi urât să râzi de ghinionul celorlalţi, dar nu ai cum să te abţii când vezi mergând câcâit o băbuţă şi-n secunda următoare în mod abracadabrant e pe jos şi bastonul la ceva distanţă de ea. E ILAR!
Consideraţi-mă ţicnită, dar iubesc ploaia, chiar şi imediat venită după o îndelungată ninsoare. Îmi place vremea mohorâtă [mai puţin atunci când tre’ să-mi anulez planurile din cauza ei] şi ador să mă plimb cu umbrela în mână în timp ce muzica îmi zgâlţâie timpanul şi celelalte membrane înterne ale urechii. În ciuda câtorva tentative eşuate [unele chiar foarte aproape de împlinire], nu am luat nicio căzătură, nu am alunecat DELOC, am trecut prin vânt şi pe porţiuni de gheaţă cum n-a mai văzut omenirea şi sunt foarte mândră despre mine pentru asta -imaginaţi-mă spunând ultima frază, cu capul ridicat orientat la 23 [DOOZECIŞITREI] grade la stânga, cu mâna între ţâţe şi muzică patriotică răsunând vag pe fundal- sună mai poetic. Dar din păcate nu sunt toţi aşa pricepuţi într-alea toate ca mine [sau doar norocoşi:))] şi azi în timp ce mă îndreptam spre şcoală am văzut câteva accidente de genul celui exemplificat mai sus. O fi urât să râzi de ghinionul celorlalţi, dar nu ai cum să te abţii când vezi mergând câcâit o băbuţă şi-n secunda următoare în mod abracadabrant e pe jos şi bastonul la ceva distanţă de ea. E ILAR!
p.s.- azi sora feit mi-a dat acest cadou, pictat chiar cu mânuţele ei PENTRU MINE
10 februarie 2010
Leapşa
Am primit prima leapşă de pe blogul ăsta de la Ella.
Principala trăsătură a caracterului meu: instabilitatea
Calitatea pe care o prefer la un băiat: naturaleţea, renunţarea la „masculinitatea” lor feroce, comportamentul ciudat
Calitatea pe care o prefer la o fată: asta sună puţin cam ghei.
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: deşi mă comport ca un cur uneori, ei tot îmi zâmbesc şi mă îmbrăţişează
Principalul meu defect: paranoia
Ocupaţia mea preferată: acum că stau şi mă gândesc la asta, nu cred că am aşa ceva.
Visul meu de fericire: visul de a?
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: să-mi citească cineva gândurile:))
Ce-aţi vrea să fiţi: un ponei gri vorbitor cu trei curcubee în coamă..sau ceva şmecher oricum
Ţara în care-aş vrea să trăiesc: Canada sau California, merge şi Anglia
Culoarea preferată: gri
Floarea preferată: frezie
Prozatorii mei preferaţi: n-am
Poeţii mei preferaţi: idem
Eroul meu preferat: Toulouse. dăăă.
Eroina mea preferată: Rogue din X-men
Eroii din viaţa reală: eu
Bautura şi mâncarea preferate: Redds/Ciocolată
Numele preferat: Lilith
Ce detest cel mai mult: căcatu' din cpecial umană.. figurat vorbind
Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: detest tot ce ţine de istorie
Darul natural pe care-aş vrea să-l am: să mă pot teleporta
Cum aş vrea să mor: în somn.. sau deloc?!
Starea de spirit actuală: cu mirosul de nuştiuce care zvâcneşte din untul de corp de pe birou, nu pot avea decât o stare de spirit orgasmică
Deviza mea: totul se întâmplă pentru un motiv... sau nu.
Principala trăsătură a caracterului meu: instabilitatea
Calitatea pe care o prefer la un băiat: naturaleţea, renunţarea la „masculinitatea” lor feroce, comportamentul ciudat
Calitatea pe care o prefer la o fată: asta sună puţin cam ghei.
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: deşi mă comport ca un cur uneori, ei tot îmi zâmbesc şi mă îmbrăţişează
Principalul meu defect: paranoia
Ocupaţia mea preferată: acum că stau şi mă gândesc la asta, nu cred că am aşa ceva.
Visul meu de fericire: visul de a?
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: să-mi citească cineva gândurile:))
Ce-aţi vrea să fiţi: un ponei gri vorbitor cu trei curcubee în coamă..sau ceva şmecher oricum
Ţara în care-aş vrea să trăiesc: Canada sau California, merge şi Anglia
Culoarea preferată: gri
Floarea preferată: frezie
Prozatorii mei preferaţi: n-am
Poeţii mei preferaţi: idem
Eroul meu preferat: Toulouse. dăăă.
Eroina mea preferată: Rogue din X-men
Eroii din viaţa reală: eu
Bautura şi mâncarea preferate: Redds/Ciocolată
Numele preferat: Lilith
Ce detest cel mai mult: căcatu' din cpecial umană.. figurat vorbind
Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: detest tot ce ţine de istorie
Darul natural pe care-aş vrea să-l am: să mă pot teleporta
Cum aş vrea să mor: în somn.. sau deloc?!
Starea de spirit actuală: cu mirosul de nuştiuce care zvâcneşte din untul de corp de pe birou, nu pot avea decât o stare de spirit orgasmică
Deviza mea: totul se întâmplă pentru un motiv... sau nu.
9 februarie 2010
Salutări din tărâmul plictiselii.
Ziua: 09.02.2010
Ora: 17:15
Locul: Haşdeu, corpul 2, sala 24, a 3-a bancă de la calorifer din ultimul rând
<<Şi a început.. şi nu o să se mai oprească până la sfârşitul orei. Aşteaptă orice semn din partea noastră că suntem prezenţi spritual [gen el ne întreabă ce facem, noi răspundem cu un bine blazat şi imediat începe să vorbească despre fizică atomică], îşi ia avânt şi dă drumul la turuială. Stă pironit în faţa clasei ca un castravete ambiţios, de fiecare dată în aceeaşi poziţie enervant de strategic aleasă din care poate să ne vadă pe toţi. Cu mâinile la spate, îşi alege 2-3 ţinte la care o să se uite alternativ pe parcursul orei.
Acum, aruncând o privire prin clasă putem observa cum 75% din colegi stau cu capul sprijinit în palme sau cu faţa lipită de bancă, o expresie îndurerândă scurgându-se pe mocile lor. Prin împrejurimi: Iulia [în stânga mea] se chinuie să citească o carte, dar din cauza domnului nu prea poate de aceea îmi mai scapă periodic câte un ”ZI-I SĂ TACĂĂ!”; Huana, în stânga ei, desenează la o creangă cu floricele încă din ora de română şi de fiecare dată când mă uit la ea, îmi zămbeşte suav, apoi îşi continuă trebile; Alezgandra, în dreapta, [evitându-mă ca să nu vorbim şi să ne ridice iar în picioare pe amândouă ca ora trecută] vorbeşte cu Miaiandrei care la rândul lui se joacă avioane cu.. cineva.
Nu au trecut decât 20 de minute şi totuşi fundul meu înţepenit pretinde că a trecut mai mult decât o veşnicie, şi părul de pe mâini parcă mi-a mai crescut câţiva mm. Se aud nişte voci suspecte din partea opusă a clasei, nu ştiu cine mormăie dar cred că sunt aceiaşi indivizi care se joacă de la începutul orei avioane, x şi 0 sau alte jocuri gen.
Dacă vă întrebaţi dacă am încercat să-l ascult vreodată, răspunsul este DA. Da, am încercat, dar după primele 2 minute intru într-un fel de transă, iar funcţiile cerebrale [pauză, tocmai l-am auzit spunând „servicii secrete”. ce naiba o mai fi mâncând acum?] se reduc. Nici dacă vreau nu pot să fiu atentă şi să-i urmăresc poezia [şi acum a zis ceva de Gold Corporation].
Acolo, în prima bancă este un anume coleg [NUMELE LUI NU ESTE URS] căruia i s-a sculat intelectul aşa după vacanţă şi se tot chinuie să-nveţe şi să fie atent la ore. E enervant de interesat şi asta nu are nimic, dar îşi manifestă interesul comentând, punând întrebări, întărâtând profesorul şi mai mult .. . nu ştiu de ce dar am o mică mare bănuială că nu o să dureze mai mult de o săptămână dorinţa asta de culturalizare.
Se pare că bănuielile mele s-au adeverit, proful tocmai a spus „viol”. Iniţial am crezut că am auzit greşit, dar imediat s-a întors Hulia şi cu o faţă dezamăgită îmi spune că (citez) : poporul nostru s-a născut dintr-un vioooooool. Hm. nu ştiu care din ideile lui briliante revoluţionează universul mai mult: asta sau faptul că pământul este de fapt în formă de pară?
Închei aici, mai e puţin şi tre’ să spunem rugăciunea [exact, este vorba de ora de religie]. Vă trimit mii de salutării de pe tărâmul plictiselii maxime şiiii, până data viitoare, salvaţi balenele şi câinii fără adăpost! >>
p.s.- în pauza după această mirobalantă oră, pe coridor puţea îngrozitor... nu ştiu care este explicaţia reală pentru asta, dar mie-mi sună destul de logic că un ciclop gigantic s-a căcat pe acoperişul liceului. Pace!
Postări
